Magic week-end

Durere de cap. De nas (iritaţie) şi foame. Eu totuşi scriu.
Răcită în urma lui (week-end), un ”lui” mult mai scurt decât eram obişnuiţi, totuşi frumos.
Grătar după care am salivat câteva ore până s-au făcut micii şi pieptul, totuşi gustos.
Momente de îngrijorare din partea lui, totuşi perfecte.

Câteva fraze care ar descrie cele 2 zile (aproape) de la Galaţi. M-am revăzut cu Roxanaaaa drept urmare se săturase George de noi la un moment dat. Deh, ne-am luat căni, da? Căni maaari, verzi, un verde crud. Numai bune pentru un ceai maaare,potrivit unei răceli pe măsură.

Pe lângă cană am mai procurat şi 4 căţeluşi. 4 doar… din 25. De fapt cu 1 de la el, se fac 5. Din 25. Ceva îmi spune că trebuie să merg mai des prin Galaţi până în iulie. Ca să vă lămuresc: E o promoţie la Real, la fiecare 40 lei cheltuiţi pe produsele lor, primiţi un căţeluş de lipit pe un card. La 25 de căţeluşi primeşti unul cadou. De pluş. Mic Ce dezamăgire, dacă era mare se merita. Nu puteau da unul mare la atâţia bani cheltuiţi acolo? Eh, mă rog. E căţeluş şi-l vreau.

Gata cu Real-ul. Ne-am golit portofelele pe acolo, făcându-ne de cap pentru grătar. Miiiiiiiiiiici. Delicioşi, nu puteau fi altfel din moment ce i-a făcut Andrei şi din moment ce îmi era foarte foame. Aşa foame încât stăteam cu bolul lângă grătar să pună repede micii făcuţi. Precizez că am plecat la 7 din Iaşi, am ajuns la 11 şi ceva şi până la 7 seara când a fost gata grătarul am ronţăit doar nişte bake rolls şi 2 gogoşi cu brânză. Cam puţin, chiar şi pentru mine.

Astăăăăăăzi a fost absolut superb. Am dormit foarte bine şi repede (mă întreb de ce oare…), nu m-am trezit obosită. M-am prins eu cum trebuie acţionat pe viitor. Trebuie să tratez cu părinţii lui să aibă ei nevoie subită de maşină măcar într-o zi în care sunt pe acolo. Doar aşa reuşesc să-l scot la plimbare pe jos. A, şi Andrei să fie plecat, să aibă trebi, să nu aibă maşina. Una din ele.

Buuun, deci ne-am plimbat. Mult. Am cunoscut oraşul mai bine decât în cele câteva secunde în care îmi arăta o clădire din maşină şi plecam repede mai departe. Vremea a ţinut cu noi, răceala mea încă nu era foarte avansată, totul bine şi frumos. Ce-a ieşit în urma ei… vedeţi mai jos.

În final, am realizat că se poate şi altfel. Timp mai scurt şi nu mai multe regrete de plecare, din contră, un zâmbet pe buze şi un plan la un viitor apropiat de repetat povestea.

Ah, şi pentru Gabi: Am plecat singură de aici şi m-am întors tot singură

Menţionez că sunt făcute cu telefonul mobil, dacă aveţi nelămuriri o să răspundă George că-i mai în măsură.