Trei “lucruri” aveam acasă în Botoșani: mama, tata și Karis.
Aveam…
Acum, doar tata se mai bucură când mă vede 
06
Feb 2009
Categorii: Cruda realitate
Etichete: Karis, mama
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
11
Comentarii
Karis ce`a patit…?
Imi pare sincer rau…
Nu știu sigur, cineva care stă la mine zice ca a scăpat în drum și nu s-a mai întors, n-au găsit-o pe stradă, iar tata zice că a dat-o el cuiva să păzească un depozit cu materiale de construcții.
Nu prea îl mai cred pe tata pentru că m-a mai mințit în trecut, alt cățeluș când era bolnav și făcea tratament, perfuzii, a murit, iar tata m-a mințit că l-a vândut doctorului veterinar, ca să nu sufăr.
Totusi, atunci era mica, acum nu mai esti. Poate chiar a dat-o cuiva, nu porni de la premisa ca a patit ceva. Sper sa fie bine… si tu la fel.
au
that’s sad
Nu cred, orice vârstă aș avea, știe cum reacționez în cazuri de genul…
uhm, nu. spuneam că îmi pare rău pentru cele întâmplate. e trist… ştiu cum e să păţească ceva câinele tău
A, am înțeles Gabi, răspunsul meu era pentru Brb, scuze.
Mai aveai/ai ceva…
damn.
damn.
damn.
Imi pare rau sa aud asta.
Între timp mi-a zis tata adevărul. Karis a murit…
Avea aproape 8 ani şi nu a dat semne de vreo boala, pur şi simplu aşa a găsit-o într-o dimineaţă…