Ce-as face daca as afla ca as muri maine?
Aşa sună leapşa de la Laura, la care mă gândesc de vreo 2 săptămâni… şi la care încă nu am găsit ceva ce merită fi scris.
Dar totuşi scriu acum pentru că am realizat că oricât m-aş mai gândi nu voi găsi nici un răspuns satisfăcător.
M-aş panica. Asta aş face… Aş simţi că încă nu e vremea mea, că nu am făcut multe lucruri, aş regreta ce nu am făcut când aveam încă timp, mi-ar părea rău pentru eventualele planuri (apropiate sau nu) pe care le aveam (pentru că sunt genul care plănuieşte din timp, altfel nu mă simt în siguranţă).
Aş plânge mult. Sigur aş plânge.
Apoi probabil aş face un scurt “rezumat” din amintiri, unul frumos şi aş zâmbi… m-aş mai calma…
Nu cred că aş putea spune cuiva “vestea”, nici măcar ca să-i pregătesc. Nu există aşa ceva. Doar le-aş mări perioada de suferinţă. Dar aş vorbi cu multă lume… Poate că despre nimicuri, poate nimic anormal, poate ceva ce a rămas nespus din cauza unor orgolii, supărări, a timidităţii etc.
În funcţie de unde m-aş afla, aş chema spre mine pe cei apropiaţi (24 de ore nu cred că mi-ar permite să colind ţara), pentru un ultim Crăciun. Chit că ar fi vara…
Şi probabil aş spera, până în ultima clipă, că există acolo undeva o altă lume în care m-aş revedea cu mama.
Mai departe? Pf… pe cine să chinui eu? George, că ştiu că voia, finu’ pt că sunt chiar curioasă şi… Roxana (poate o să-şi ia măcar atunci mâţă)
“Şi probabil aş spera, până în ultima clipă, că există acolo undeva o altă lume în care m-aş revedea cu mama.”
Lumea aceea o poti crea de pe acum, in suflet.
Mi-a placut mult ce-ai scris…
..intr-adevar, un raspuns foarte original si.. prea sincer..
Firea asta a ta
As fi lipsit de inhibitii, m-as imbata si as vorbi orice cu oricine.
ce-ntrebări existenţiale… cred că o să răspund în săptămâna asta care urmează. vreau să detaliez puţin şi să ţin cont de nişte chestii pe care aş avea să le spun cu o anumită ţintă.
Eu inca sper ca pana la momentul in care v-a trebui sa inchid definitiv ochii voi descoperi elixirul tineretii vesnice…
Gabi, când vrei… ştiu şi eu cât am stat să mă gândesc la ea
Dheo, ţi-e frică de bătrâneţe ca idee că se apropie sfârşitul sau…?
De batranete, de moarte, de posibilitatea de a fi prins nepregatit pentru lumea de dincolo, de despartirea de cei dragi…