Trece timpul, prea repede… Şi nici măcar nu realizăm, aşa de orbi suntem şi acaparaţi de treburi. Treburi importante, ca să putem trăi, dar oare momentele care ne-ar relaxa şi da un zâmbet nu sunt la fel de importante?
Trece timpul, prea repede…
Parcă ieri era Paştele, de exemplu…
Mi se pare mie sau esti cam pesimista?..
Doar ţi se pare…
“Parcă ieri…”
Nu Computerica, dar tind uneori să intru în deprimare.
timp….incotro mergi…![:-\](http://www.andreeam.net/smilies/yahoo_question.gif ":-\")
”
spre ce meleaguri noi….grabit alergi
ti-l scriu si in franceza de vrei (am traume
)
anul asta a trecut prea repede….
ai baut gaz? ce ai?
Nu ştiu dacă se poate numi chiar deprimare.
Laura, de ce te miri? Nu trebuie să bei gaz ca raportezi tot ce se întâmplă în jur la tine. Aşa e şi firesc…
Timpul trece…şi o să treacă din ce în ce mai repede… Uită o clipă de toate şi zâmbeşte…
“Ca să putem trăi…” Să trăim lipsiţi de viaţă?
Maama, n-are voie fata sa fie melancolica!! Se mai intampla!
o sa treaca 
“o sa treaca”
Mă îndoiesc…
Dealtfel, nici nu e aşa de bine pe cât pare să treacă… Decât poate în unele detalii concrete. În fond, însă, nu…
Baga niste muzica vesela si iti trece.. works for me.. numa sa nu vrei si nu merge..
A trecut şi la mine
Noroc de o veste fooooarte bună 
deci ce ziceam?
numai de ar fi adevarat
Exista perioade cand cu totii devenim mai meditativi cum exista perioade cand cu totii devenim mai exuberanti – important este sa reusim sa luam ceea ce este mai bun din fiecare din aceste perioade (de exemplu sa ne facem planuri in perioadele de meditatie pe care mai apoi sa le realizam in perioadele de exuberanta).
Puține lucruri m-ar face să zâmbesc din toată inima…pentru că mereu rămân urme care nu se șterg… Mai uiți din când în când de ele, dar nu uită să revină..
Trece timpul…Prea repede.. atunci când nu trece bine…Iar când trece prea frumos parcă vrei să-l oprești. Dar mult prea puține sunt aceste din urmă momente…
Iar eu îmi spun:
“Parcă mai ieri era Crăciunul”, Crăciunul acela special, care mai este, chiar dacă nu e în toate privițele la fel. Era atât de frumos că prea nu mă săturam de el. De multe ori îmi lipsește că nu am cu cine să mă joc, pentru că jocul acela nu mai știe nimeni să îl joace, nu e un joc care se poate învăța. Și pentru mine a creat și dependență… Îmi face plăcere să mă gândesc la asta…