… şi nu mai e aici să mă încălzească.
Uneori e prea greu. [*] Uneori fiind momentele când pleacă. Sau plec eu. Dar greutatea aia nu se compară cu ce simt când mă lasă fără respiraţie (îmbrăţisându-mă în aşa fel încât să am un spaţiu mic pentru a respira), când căutăm văvăriţe, când îmi aprinde cuptorul sau pur şi simplu când e gata… De plimbare. De fapt e mereu gata… 
[*] Dar alea sunt clipele când realizez că trăiesc. Şi atunci când mi-e greu fără el, şi atunci când ţopăi de fericire, la propriu, sau faţa îmi radiază de atâtea zâmbete, iar eu nu pot face nimic s-o opresc. Pur şi simplu, asta e.
Rămase restante: Bucium, motanica, flolicele şi… mai ghic(i)eşte el ce.
Mai are o oră 8->
La toti ne este frig fara persoana draga alaturi…
super misto…mi-a placut la nebunie….mi se potriveste perfect
imi place ca iti place vita de vie… frumos…