Emoţia primei dăţi

… da, un titlu care se joacă cu mintea voastră

Am trecut de primul examen la facultate. Sau mă rog, mini-examen? Fiind parţial…

M-am cam agitat zilele astea, şi cu învăţatul, şi curioasă să văd cum e şi stresată oarecum că nu voiam să mă uit la foaia de examen şi să nu ştiu ce-mi cere măcar, d-apoi rezolvarea. Adevărul e că mi-am imaginat ceva mult mai complicat.

N-am făcut perfect tot, chiar dacă n-a fost aşa complicat cum credeam, dar au fost lucruri nediscutate la seminarii şi care doar din teorie nu prea te ajutau. În fine, nu ăsta era subiectul articolului.

Mă gândeam cum noţiunile de sesiune/examene/parţiale au indus aşa o criză, deja sunt luate de bune ca momente critice, momente de temut, momente de stres, de nopţi nedormite. Dar dacă stai să evaluezi situaţia la rece, la liceu aveam matematică vreo 6 ore pe săptămână. Destulă teorie în atâtea ore, tipuri de exerciţii, teme. Şi încă alte 10 materii, pe puţin. Aici, la o materie din 5, am un curs şi un seminar pe săptămână. Poate are cursul ăla peste 50 de slide-uri, dar nu e foarte mare diferenţa. Dacă la liceu pierdeai 7 ore la şcoală, deci 35 într-o săptămână, la facultate, dacă alegi doar seminariile, ai 10-15 ore? (cursurile avându-le pe net). Iar dacă citeşti, înaintea fiecărui seminar, cursul şi încerci să-l înţelegi, nu ajungi aşa bâtă în sesiune. Logic că atunci le mai citeşti o dată pe toate, dar măcar nu la prima vedere… deja e ceva!

Ştiu, am fost prea obişnuiţi să lăsăm pe ultimul moment tot: proiecte, teme, învăţat pentru examene, prezentări şi să profităm cât de mult de timpul liber. Dar totuşi nu vreau o săptămână sau mai bine de cearcăne şi mintea calendar cu atâtea cursuri.