15 ani? O vârstă prea frumoasă ca s-o umbreşti cu gânduri şi teamă…
“Dacă află tata?”, “Dacă n-o să-i placă LUI ceva la mine?”, “Dacă va dori să mergem prea departe? Poate nu sunt pregătită…”, “Dacă voi lua o BTS?”, “Sau ce fac dacă se rupe prezervativul? Dacă o să-mi ceară s-o facem fără?”
Întrebări care au răspunsuri, da, au şi soluţii poate… Poate chiar favorabile, adică nu foarte deranjante. Dar sunt întrebări care macină oricum, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp (în funcţie şi de caracterul fiecăruia), chiar şi după o eventuală soluţie aplicată.
Stai, vorbesc de soluţii? Ehehe, la 15 ani, teama şi panica au prioritate în faţa gândirii raţionale. De multe ori nici nu reuşim singuri să găsim ideea salvatoare, iar ruşinea de la acea vârstă pentru un aşa subiect ne va împiedica să cerem sprijin şi ajutor de la cineva competent. Ştiu, de multe ori se apelează la forumuri, dar ce te faci dacă primeşti răspunsuri ironice? Sau poate răspunsuri care par serioase, dar de fapt sunt pentru amuzament, deşi pentru un “începător” par credibile şi e gata să le aplice.
Revenind…
Atunci? Ce e de făcut? Atunci profită adolescentule! Profită de tinereţe, iubeşte! Dar poţi arăta asta şi prin îmbrăţisări mai mult sau mai puţin timide sau strânse, prin săruturi mai mult sau mai puţin pasionale, mergi ca la clasele întâi: step by step. Astfel dai posibilitatea şi celui de lângă tine să se obişnuiască cu noi senzaţii. Plimbă-te prin parc! Nu urmări când pleacă părinţii de acasă sau care prieten ţi-ar putea “împrumuta” dormitorul lui.
Iar tu, fată dragă, ai răbdare (de fapt dă-ţi timp) până când vezi TU că e cazul, nu la sugestia celuilalt pe care o asimilezi pentru că “aşa se face”.
Fără frică că te-ar părăsi. Dacă face asta, ai realiza ce om este de fapt şi nu cred că te-ar afecta (sau nu ar trebui să..) să ştii sigur că ai lângă tine o persoană pe care oricum nu te-ai fi putut baza în niciuna din situaţiile expuse în întrebările de la începutul articolului.
Iar dacă rămâne lângă tine după un eventual refuz al tău… va avea de câştigat când veţi decide AMÂNDOI că a venit şi momentul vostru.
Articol scris ieri pe autocar, în drum spre casă şi creat din cauza proastei idei cum că dacă ai 15 ani şi încă eşti virgină nu eşti “cool”. Sau, ca reclama de la Cosmote, eşti “din altă reţea”. Prea multă grabă şi pe lângă asta se mai şi critică cei care nu se grăbesc. Şi din cauza unor ironii la adresa celor “deja prea mari ca să nu fi făcut sex” gen 18-21 sau mai mult. Ei tot la partea de răbdare atât cât cred ei sau până întâlnesc persoana potrivită se încadrează, deşi am tratat articolul pt. cei cu vârste mai fragede.
Nu ştiu cum e dacă e cool sau nu… da ştiu că la o anumită vârstă am spus că nu am avut astfel de relaţii da n-am fost crezut. Eram trecut de majorat de câteva luni şi aşa ceva părea de neconceput
Rămâi mască când auzi pe câte un puşti de 15 ani care-ţi zice că a ars-o pe una de mama focului. Şi când îl auzi cum se laudă la toţi de isprava săvârşită de parcă ar fi făcut cine ştie ce lucru genial. Sau când te ia unu deasta peste picior cu faze de genul “uite mă eu am făcut-o şi tu nu, io’s mai tare ca tine”, vai de mintea lor…
La mine situaţia a fost un pic altfel, în sensul ca deşi tipul care nu mă credea era versat, nu a spus că ar fi el mai şmecher/tare/capabil… doar că nu mă crede
Dida, suntem din aceeasi “retea”.
Chiar nu vad de ce faptul ca “ti-ai tras-o” cu unul sau cu una reprezinta asa o realizare sau te transforma intr-un super erou – la urma urmei si maidanezii din fata blocului sunt capabili sa faca asta si chiar o fac.
Iar daca la un baiat chestia nu mi se pare nici de bine nici de rau, la o fata mi se pare chiar deplasat sa intretina relatii sexuale inainte de o anumita varsta – poate par deplasat aici dar eu unul nu as putea sa respect o anumita persoana si sa am o relatie serioasa cu ea, cel mult as lua-o si eu la o tura daca de acum tot are “experienta”.
Eu nu pot spune că n-aş avea respect pentru o persoană doar din cauza asta. Bogdan, poate te-ai referit la o persoană cu mulţi parteneri schimbaţi la acea vârstă. Asta e altceva. Dar dacă s-a întâmplat cu un băiat… a fost decizia ei.
Articolul a fost un sfat pentru cei care se grăbesc. Dacă la 16 ani are un iubit de un an (deci 15) în urmă şi decid că e momentul, decizia lor. Dar cele care se grăbesc, cunoscând persoana de o lună (sau fiind iubiţi de atunci), cred că în mare parte ajung să regrete.
Dupa cum am si zis imi asum riscul de a fi considerat deplasat – asa sunt eu de moda veche si din punctul meu de vedere chiar nu pot respecta o fata care a facut sex inainte de 18 ani.
Şi eu am fost unul dintre “răbdători”. Nu m-am grăbit nicăieri şi mi-am dat prima întîlnire cu o fată undeva prin clasa a 10-a. Nu pot spune că regret întîrizierea cu care am dat piept cu lumea. Mi-am păstrat copilăria pentru lucrurile care se fac la acea vîrstă.
E-adevărat, acum lururile se mişcă mult prea repede, însă nu pot fi de acord nici cu tizul meu pe blogul Didei; fiecare îşi începe viaţa sexuală cînd se simte potrivit. Nu sunt aici nici să condamn, nici să susţin, dar ar fi bine dacă lucrurile s-ar întîmpla la momentul potrivit şi nu fiindcă aşa dictează grupul din care faci parte, conjunctura sau cele cîteva pahare de alcool peste cît poţi duce.
Îmi aduc aminte cu drag de vârsta de 14-15 ani chiar dacă dau senzaţia că acum aş fi boşorog. Aveam casa în renovare şi se cumpăraseră nişte tuburi verzi. Cum era jumătatea lui septembrie şi erau strugurii verzi (nu copţi, verzi şi tari) ne-am gândit să ne facem nişte puşti şi să suflăm cu struguri prin ele. Aveam zâmbetul pe buze, râdeam, eram (sunt) fericit. În ziua de azi văd că e diferit.
Spunea cineva:”şi aveam 15 ani şi nu ştiam să fac aia şi aia”. În ziua de azi dacă nu ai făcut aia şi aia sau nu ştii aia şi aia eşti privit ciudat de către ceilalţi. Depinde cât de stabil eşti tu pe picioarele tale. Dacă ai minte în căpşor poţi să te joci pe tabla de şah fără probleme, fără să-ţi pese de o lume “predestinată” şi alte porcărele de grădiniţă. Dacă nu te duce capul şi ţi-ai pierdut tinereţea fără să-ţi croieşti o gândire solidă rişti să fi prins şi hârjolit de turmă.
Ajungem să considerăm virginitatea (şi aici nu dau o vârstă anume) o boală, ceva anormal. Lumea vorbeşte cu atât patos de acest lucru parcă ar caracteriza din plin o persoană. Parcă o tipă sau un tip e total descris de virginitate. Eu prefer ca persoana cu care discut să aibă o gândire bine elaborată deci s-o ducă capul. Nu-mi pasă mie că s-a culcat cu nu ştiu câţi înainte sau mai ştiu eu ce.
Fiecare alege propiul drum prin viaţă. Unii aleg să-şi facă carieră şi să-şi formeze o cultură şi o gândire bine pusă la punct, unii caută iubirea şi alte cele, alţii le fac pe amândouă şi tot aşa. Nu văd de ce l-ar interesa pe x-ulescu ce a făcut y şi ce n-a făcut y.
Merg pe ideea că nu e bine să-i critici sau să le arunci în faţă că nu e bine (mă refer la cei mici). Le explici, dacă înţeleg bine, dacă nu înţeleg şi ai timp le mai explici odată. Răbdător nu cred că înseamnă că ai stat până întra 10-a şi nu ţi-ai dat întâlnire. Poate că întâlneşti persoana perfectă la 30 de ani, poate la 15. Nu cred că trebuie să trăieşti cu ideea aşteptării persoanei perfecte sau fricii că persoana cu care eşti nu este persoana perfectă.
da scrieti si voi cv util
Cum ar fi ce? Dar mai intii, cred ca ar fi bine sa incepem sa scriem complet, in propozitii, apoi sa mai si articulam, daca mai ramine timp. Cit despre utilitate, chestia asta e a naibii de relativa.
Totusi la 15 ani mi se pare prea devreme pentru inceperea vietii sexuale, atat din punct de vedere pshic cat si fizic…
La 15 ani virginitatea e deja uncool ?? Geez ! Deci ii ajungem din urma pe britanici, desigur, doar la capitolele negative..
Așa zice poporul. Cel adolescentin și adult-wanna-be.