Prieteniile nu mai sunt prietenii când intervin banii.
De fapt… cred că banii reprezintă o probă de foc ca să te asiguri că celălalt îţi e prieten şi te poţi baza pe el.
Deşi eu am fost fraieră, nu m-am putut baza la alte chestiuţe mai minore, care erau deja stabilite şi fusese aprobate, dar am lăsat de la mine. Nu-i nimic, consider că n-am pierdut o prietenă ci doar o persoană care a avut grijă să-mi demonstreze că nu e pe aceeaşi lungime de undă cu mine.
Am învăţat că încrederea nu se oferă, se câştigă, că respectul nu se oferă, se câştigă, că oamenii nu sunt oameni doar pentru că arată ca un om, fizic.
Cât despre “fiecare mamă îşi apără puiul” şi fiecare părinte caută binele copilului lui în primul rând… astea nu anulează partea de mai sus legată de respect şi nici nu scuză nesimţirea, iresponsabilitatea etc. Cauţi binele copilului, dar nu pe spinarea altora, nici încurcând pe alţii într-un mod atât de serios şi grav.
Mă amuz acum… cu toţi banii pierduţi, stresul de zilele astea (da, tot eu eram aia stresată deşi nu trebuia), am satisfacţia că n-am greşit nimic. Omeneşte. Am greşit modul în care am început situaţia. Dar în rest, m-am comportat cât se poate de… naiv. Deh, să-i fie bine şi ei, să aştept, să am răbdare, să nu mă supăr când mă lăsa baltă cu întâlnirile stabilite.
Mâine iese soarele.
PS: Mă amuz din nou. Cineva îmi spusese să am grijă cu ea… şi se pare că nu degeaba.
Dacă nu citeşti înainte sfaturile mele de la sfârşit. Am trecut şi eu prin multe şi ştiu cum e. Ai grija mai departe!
http://www.blackdog.ro/2008/09/05/nu-ma-incurca.html
Cred ca pe rand ne vom convinge mai toti ca pana si fratele nu mai ti frate cand vine vorba de bani. E putin trist insa e ca draq de adevarat
…din pacate mai sunt si astfel de persoane pe planeta..si nu cred ca exista cineva care sa nu fi trecut prin astfel de situatii…dar din greseli invatam
pup
cel mai important acuma este sa inveti ceva din experienta asta///
Dragă Andreea, sunt sigur că ai mai auzit de n ori, dar de la bani şi de la femei se strică multe. Iar pe mine m-au dezamăgit numeroase persoane exact din aceste două motive, persoane care în decursul unui interval de timp cuprins între niscaiva ani, le-am dat toată încrederea. Am greşit, şi cred că 90% din oameni sunt pe interes. Prieteni adevăraţi?? Heh…. sunt specimene pe cale de dispariţie.
Problema se reduce la una mult mai generala – este vorba de caracterul si prioritatile fiecaruia dintre noi – si trebuie sa ne uitam cum se comporta acel om in general si sa ne asteptam si noi la acel comportament mai devreme sau mai tarziu.
De exemplu eu daca vad pe cineva ca isi minte parintii / sefii / colegii / prietenii / etc nu o sa am niciodata incredere in ce imi zice acea persoana chiar daca pe mine nu m-a mintit niciodata.
La fel si tu, cred ca ai avut ocazii sa vezi cat de importanti sunt banii pentru acea persoana.
Da, mare dreptate ai… Dar asta nu pt. că ar fi fost zgârcită sau ceva de genul ci avea alte priorităţi în a-şi cheltui banii. Nu mi-a plătit mie chiria, dar a dat sume imense pe genţi Louis Vuitton, salon de frumuseţe etc.
De asta am şi scris în articol că am fost naivă şi am vrut eu să cred că e altfel.