Abia ce m-am trezit… Ţin minte că am şi visat ceva, legat de şcoală, colegii din gimnaziu, fosta dirigintă din gimnaziu…
Mă rog, eram un pic buimacă, mă ridic să mă duc la baie. Deschid uşa la cameră şi cum dormitorul alor mei e în faţa uşii de la camera mea, iar baia e între, îmi îndrept privirea spre dormitor să văd ce face mama, dacă doarme sau se uită la tv.
Văd uşa deschisă la ei, patul aranjat, soarele care intra în cameră şi… atât…
Atunci parcă am mai realizat o dată care e realitatea. E extrem de neplăcut sentimentul… am rămas împietrită cu ochii spre pat câteva secunde, apoi am făcut stânga spre uşa de la baie.
Apă… multă apă…
Abia aştept să plec la Iaşi, casa asta e prea plină de amintiri… Bucătăria nu mai are zilnic oale cu ceai pe aragaz, sertarul nu mai are tot felul de ceaiuri, storcătorul de fructe şi legume nu mai e folosit pentru sucul ei şi multe altele. Prea multe…
Credeam că-s bine… O iau razna?
Dida, fă bine şi ascultă-mi sfatul: mutăţi-vă. Altfel, e nasol…
?
May I …
Nu, nu ai luat-o razna
. E normal să simţi ceea ce simţi…
Eşti bine. Nu fugi de amintiri!… Ţi-ai îndreptat privirea spre dormitor… Priveşte cu ochii închişi…
Oriunde ai pleca…nu fugi şi nu uita… Nu cele “prea multe” să nu le uiţi…, ci altele , ‘puţine’ şi ‘neînsemnate’ …
Dimpotrivă… Aş vrea să priveşti cât de des, aşteptând să o vezi. Asta nu ca să suferi…Aş vrea să o cauţi aşa în fiecare zi…, dar nu cu frică…
Am uitat să adaug ‘…lina’ la nume… Din grabă.
Tot de asta erai ‘puţin’ tristă când te-ai întors acasă…
Gabi:
Caro: E normal să cred că e încă aici?
Alina, amintirile dor acum…
Dorinţa e atât de puternică încât ai impresia că devine credinţă… lasă Didişor, ştim cu toţii că eşti puternică, noi avem încredere-n tine, acum rămâne doar ca şi tu să ai încredere-n tine
da…
De ce?
Pentru ca nu scoti un om care a reprezentat atat de mult asa usor din capul tau. Si faci o prostie daca incerci sa-l scoti.
Trebuie doar sa te gandesti la clipele frumoase, clipele urate, la tot, insa nu trebuie s-o faci cu regret, ci cu bucurie, zambet.
“Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat.”
Nu pot să n-o fac cu regret…
Dar te ajuta cu ceva sa regreti ? Oare ea… crezi ca ar vrea sa te vada asa de acolo de sus ? Oare tu.. ai vrea sa vezi pe cineva ca se distruge singur pe dinauntru pentru tine.. ?
Ideea este ca.. da.. de dat sfaturi este usor, ne pricepem toti care-ti spunem cate ceva pe aici, insa de facut.. este mult mai greu.
Este normal.. sa regreti.. mai ales ca n-a trecut o perioada de timp prea mare, dar ideea este (alta idee) sa realizezi ca nu-i nevoie sa regreti ca sa te gandesti la ea. Nu sa faci asta peste noapte.. ci treptat.
Cu siguranta ea si-ar dori sa te vada zambind ca altadata.. in timp ce faci un tiramisu dulce..
Nu te stresa ca nu e cazul.
Viata ta de pana acum era alaturi de aceasta persoana draga, acum nu se poate sa nu-ti treaca prin cap. Eu zic ca e ceva normal… Uite un smile, poate mai zambesti si tu
Asa a fost sa fie, pacat, imi este greu sa imi imaginez viata fara mama aproape de mine. Parca ma face sa cred ca citind acest comentariu te vei intrista pentru ca iti vei aminti de persoana draga, care acum nu mai este alaturi de tine.
Nu incerca sa ti-o scoti din minte pe mama ta si incearca sa-ti amintesti clipele fericite petrecute impreuna cu ea, nu pe cele triste.
Toţi spuneţi asta, să n-o scot din minte şi să-mi amintesc clipele frumoase. Da` şi alea îmi fac rău, nici nu ştiu cum să explic, mi se strânge ceva în mine şi parcă nu mă lasă să respir. Toate amintirile astea încă le văd ca o realitate, realizez prin ele că nu mai e şi DOARE. De asta nu prea vreau să mă gândesc la ea…
Fiecare trece cum poate peste asa ceva, unii prefera sa-si aminteasca, altii sa uite. E normal sa nu realizezi, cel putin in primele secunde, ca e o amintire. Nu intreba de ce, nu stiu, dar asa se intampla. Si dupa cinsprezece ani inca mi se intampla sa intru in sura si sa ma gandesc sa iau grebla de-acolo ca sa nu se impiedice mosu (nu vedea). Mi se pune un nod in gat si ma strange o gheara de piept, mi se umplu ochii de lacrimi si simt nevoia sa plec. Dar, in timp, aceste momente s-au rarit si ma pot gandi la amintirile dragi fara acel nod. O sa fie bine.
Nu ai cum sa nu iti amintest de ea,la urma urmei,viata ta este legata de a ei.E imposibil… Iar daca tu incerci sa uiti,nu e ca si cum ai scapa de suferinta,este doar o solutie provizorie pana sa iti reamintesti trecutul.
Gandeste-te ca toate se intampla cu un motiv,iar daca tu incerci sa stergi cu buretele tot ce te leaga de mama ta doar ca sa nu mai suferi,e ca si cum ea ar muri pentru a doua oara. Pentru ca mama ta traieste prin amintirea ta,asta e sigur.
Best wishes,you diserve them.
Poate m-aţi înţeles greşit, nu e vorba că vreau s-o uit, e imposibil asta chiar de-aş vrea.
Dar evit să mă gândesc la ea momentan că mi-e prea greu când o fac. Poate mai încolo o să pot să fac tot ce aţi scris, să-mi amintesc momentele frumoase şi să zâmbesc. Acum nu…
Dida, mama e mama, iar ceea ce simti tu e absolut normal. Esti confuza datorita bataliei ce se da in interiorul tau (pentru ca acolo ai retinut fel de fel de sentimente in urma acestei pierderi: regret, consternatie, dor, vina-poate, neputinta, etc). Nu poti uita viata petrecuta alaturi de ea, dar nici nu poti fi incantata doar traind cu amintiri, pentru ca nu vorbim despre o persoana oarecare, ci despre mama… Poate ai observat ca eu divinizez o mama, poate asta simteai si tu, poate ai stiut sau nu sa o apreciezi asa cum trebuie.
In fond, problema noastra, a tuturor, este ca ne dam seama de valoarea unei persoane abia atunci cand o pierdem.
In momentul asta, noi nu putem decat sa ne dam cu parerea, sa ne imaginam doar ce simti si cum te simti, insa tu si Dumnezeu sunteti singurii care cunoasteti tristetea din sufletul tau.
Va fi bine, sunt sigura, dar ai nevoie tu de tine in primul rand pentru a depasi intr-o oarecare masura situatia….
Whenever you need us… you know what to do!
crede-am ca stiu prin ce treci…si eu patesc la fel dupa 4 ani.. ma trezesc dimineata si fug somnoros la baie sa ma spal.. dupa care trec fara sa vreau prin dormitoru ei..si realizez ca nu este
… ai grija de tine si fii tare orice ar fii
Atunci tot ce iti ramane de facut este sa astepti…
Nu e nimic in neregula cu tine, crede-ma ca este un lucru perfect normal si care li se intampla multora chiar si la ani intregi dupa pierderea cuiva drag.
Nu stiu ce convingeri religioase ai, dar crede-ma, de acolo de unde e mama ta este inca si va fi alaturi de tine.