Cum poţi trece atât de brusc de la şoc şi… acceptarea “ideii” la… negarea ei? Încep să neg şi neg şi neg deşi ea e acolo, în sufragerie… zace acolo… Şi-mi imaginez că e încă la spital, unde am văzut-o ultima oară, pe holul de la reanimare, pe un pat mobil, 2 minute… Şi era îngrijorată de atenţiile pentru asistenţi, că se purtaseră frumos cu ea deşi era destul de neplăcută starea ei, nicidecum să îmi spună tot felul de lucruri mai importante. Probabil se gândea că va fi bine, doar “vizitase” de atâtea ori spitalul ăla şi ieşise mereu pe picioarele ei de acolo…
… Dar mă trezesc din visul cu ochii deschişi şi înecaţi. Şi realizez că e timpul să ies din “colţul” meu, camera unde-mi permit să mă desfăşor când sunt singură, neuitând înainte să-mi şterg faţa de lacrimi. Pentru tata.
…(atât)
ti-am zis.. in articolul ala.. ca o sa te loveasca tare.. si o sa fie dureros.. o sa treci peste.. ai persoane bune langa tine.. iti trebuie timp..
E un moment extrem de greu pentru tine dar nu imposibil. Acum trebuie din toata inima sa incerci sa te aduni si sa treci peste. Ai mare nevoie acum de sustinerea prietenilor tai si sunt sigur ca nu te vor lasa acum. Am trecut si eu prin acest moment si cu greu am reusit sa trec peste. Cu toate ca aveam o varsta inca frageda nu am uitat de acel moment…
Nu am sa mai lungesc povestea mea doar vreau sa-ti spun sa ai grija de tine.
Andreea…nu e usor sa treci peste asa ceva dar e obligatoriu. Gandeste-te ca mama ta de fapt nu a plecat de langa tine complet, a ramas alaturi de tine, spiritual cel putin, si asta conteaza foarte mult! Cu ajutorul prietenilor ai sa treci mai repede peste moment si trebuie sa realizezi ca daca te blochezi acum nu o vei face deloc fericita si nici nu o vei aduce inapoi. Trebuie sa mergi mai departe…sa o faci mandra de tine, si in felul asta ai sa o simti si mai aproape de tine.
Daca vrei sa vorbim despre cum se trece prin asa putem discuta caci si eu am trecut prin asa ceva acum cativa ani.
Asa cum mama este/ar trebui sa fie cea mai importanta persoana pentru tine, asa ai fost/ esti tu pentru ea.
pentru ca sufletul ei sa fie linistit, tu trebuie sa inveti sa nu te mai chinui si sa nu o rascolesti pe ea cu suferinta ta.
Roaga-te, iti va face foarte bine…
Am plans la articolul asta. Fii tare, doar atat iti pot spune.
Cine l-a făcut pe dumnezeu nu l-a învăţat ce-i aia mila şi dreptatea.
Chiar imi pare rau pentru tine. Fii tare.
Draga mea …scumpa mea …finetzea mea Dida … mi se rupe sufletul! Gandeste-te ca mama ta e acolo sus si e foarte mandra de tine si te rog din sufletzelul meu sa fi tare deoarece sti ca mamei tale nu ii placea sa te vada plangand ! Nu uita ca am mai ramas noi care te iubim insa si mama ta care e acolo SUS …si imi va arata un semn ori de cate ori vei avea nevoie ! Gandeste-te ca acum mai ai inca un inger pazitor! Te iubesc si te rog fi tare si ai grija te tatal tau!
Atunci cand Dumnezeu te cheama la El, nu poti spune nu. Condoleate. Sper sa treci cu bine peste pragul asta destul de dur. Mai devreme sau mai tarziu, tuturor ne vinde randul. Important e ceea ce lasam in urma.
Condoleante!
N-am trecut prin asemenea momente, deci nu imi pot permite sa spun ca stiu ce inseamna. Singurul lucru pe care-l pot face in aceste .. clipe, este sa rup o lacrima.
Dumnezeu sa o odihneasca! A ajuns intr-un loc mult mai bun, de unde in continuare vegheaza asupra sufletului tau.
Condoleante!
Dida, nu te cunosc personal, insa am auzit de tine in ultima saptamana. Iti inteleg durerea, si eu trecand de curand prin asta … Fi puternica! Deschide-ti ochii sufletului, auzul inimii si o sa o simti pe mama ta in fiecare clipa langa tine!
De multe ori mi-am visat bunicul spunandu-mi: “Stai linistita, acum nu ma mai doare …”
Dida, mama ta acum este bine …
Mulţumesc…
Sincere condoleante! Trebuie sa ai puterea sa treci peste un asemenea necaz ca ai un viitor in fata, pe care trebuie sa-l traiesti in asa fel incat mama ta sa fie mandra de tine.
Iti va trece. Trebuie doar sa iti gasesti o ocupatie, sa iesi cu prietenii, si sa pui tot binele inainte.
tot ce as dori ..e sa ai grija de tine
Am, dar cred că mai mult am sau mai mult mă tem pentru cei din jur, la care ţin.
condoleante…ii pare rau pentru ce ti s-a intamplat…si eu am fost de curand aproape de a-mi pierde mama…iti inteleg macar pe sfert durerea.ai grija de tine si de tatal tau…dumnezeu sa o ierte! curaj
O femeie pe patul de moarte, cu cei doi copii in jurul patului, tinand-o de mana in care abea mai era vlaga. Tatal lor statea in usa, orbit de lacrimile pe care nu si le mai putea controla. Stiau cu totii ca urmeaza sfarsitul, mai putin cei doi copii, prea mici sa inteleaga ca mama lor e la capatul puterilor, rapusa de o boala care in doar cateva luni a transformat o tanara harnica si fericita intr-un om fara nici o speranta. In sufletul ei era teamna, nu teama de moarte, ci incertitudinea izvorata din cauza ca urma sa isi lase copii si barbatul intr-o lume cruda, durere surda nascuta din neputinta, si vesnica intrebare ”de ce?” Nici o clipa de liniste inainte de inevitabilul sfarsit. Durerea fizica nu mai insemna nimic fata de durerea de a parasi o lume in care trebuie sa iti lasi tot ce ai mai drag, nefinalizand nimic din tot ce cu putin timp in urma parea firesc,pentru un om sanatos si tanar. Si-a inchis ochii inainte de a apuca sa isi ia ramas bun. Nu-si spusesera nimic, caci cuvintele pe care si le doreau ei nu existau.
Frumos ce ai scris Elena, frumos.