Mi-ar plăcea să pasez mai departe articolul ăsta. Titlul de fapt… Să scrie fiecare ce îi trece prin minte când aude ”Fără chip…”
N-am să scriu multe acum că, deşi am destule idei în minte, mi-e cam somn şi-am amorţit în scaun de 2 ore şi ceva (în van…)
În schimb, am realizat că… deşi sunt o fire curioasă şi deschisă în aşa fel încât să aştept acelaşi lucru de la ceilalţi, au fost cazuri în care aşteptările mele nu implicau nici chipul, nici întâmplări reale din viaţa de zi cu zi. Nu ştiu de ce am pus la plural… Dar ştiu că nici acum nu mă interesează sau nu-mi stârneşte curiozitatea chipul. Ba nici n-aş vrea să-l văd…
Dar tu? Tu poţi sta ”fără chip”? Sau poţi lăsa pe cineva să se apropie de tine dacă nu are chip? Sau ceva palpabil?
Postat în Ei sunt... |
Loading ...
May 14th, 2008 at 3:00 am
Pricipit… sunt urât, şi mă bazez pe bucătari slabi….
Întrebarea asta cu chipu e minciună…am stat o mulţime de timp şi am păzit lucruri ce nu erau chipul dar ocazional ofereau o imagine a sa.
May 14th, 2008 at 7:34 am
N-ai pricipit
Aveam în minte situaţii ”de pe net”.. Cât de mult e dispusă lumea să lase persoane fără chip (care să nu li se prezinte cu poze/întâmplări reale din viaţa lor, să fie mai misterioase) să se apropie de ei…
May 14th, 2008 at 9:34 am
Nu cu întâmplări reale, însă cu alte lucruri, la fel de reale…Poate doar cu sufletul lor şi atât…
May 14th, 2008 at 9:47 am
Alina, de exemplu ţie n-aş vrea să-ţi văd chipul…
May 14th, 2008 at 3:22 pm
Viata nu mai de mult un basm frumos si romantic fara conditii care ti se pun. Azi ca sa fii fericit trebuie sa accepti conditii si sa fii in stare sa creezi conditii.
May 14th, 2008 at 4:17 pm
well well
ză godmother mă pune să mă gândesc. da, e posibil să las pe cineva să se apropie de mine, chiar dacă n-am imaginea persoanei respective bine defintive în minte. vezi tu, multe din noile prietenii legate în online sunt de forma asta: fără chip, fără un reper exact. Poate câteva rânduri, poate o fotografie, poate o voce în telefon.. sau poate toate la un loc. Didişorule, dacă-mi aduc bine aminte, parcă şi cu tine am început la fel 
talkin’ on ză mighty oto 
vezi, am ajuns “rude” acuma
May 14th, 2008 at 4:36 pm
Totuşi tind, se leagă, pe undeva se şi condiţionează de imagine.
Astea tot de chip ţin…
May 14th, 2008 at 4:43 pm
Nu vorbeam în general, ci era o observaţie legată de cuvintele lui A. Faith.
Adică tot în general, de fapt…
May 14th, 2008 at 4:45 pm
prin fotografie nu trebuie să înţelegi o poză cu persoana respectivă. mai degrabă o poză aleasă de persoana respectivă (din multitudinea de stock photo pe care o găseşti pe net) sau făcută de persoana în acuză.
May 14th, 2008 at 4:50 pm
A.Faith, sunt curioasă ce reacţie ţi-ar stârni o persoană fără nume şi fără chip… Oare o stare de nervozitate? Indiferent ce ar spune…
May 14th, 2008 at 5:11 pm
Păi, să mă raportez la sitaţia de faţă. Tu. Îmi stârneşte curiozitate. Nervozitate doar dacă foloseşte chestii de genul “anonim” & co. ălea chiar sunt din cale afară de enervante.
May 14th, 2008 at 5:17 pm
Dar dacă se semnează doar A…? Din moment ce nu o cunoşti, ce importanţă are dacă e A sau Alina? Contează doar ce spune, nu?
May 14th, 2008 at 5:20 pm
Alina e un nume. A nu e un nume. Mi se pare de bun simţ să-ţi dai numele. Sau măcar pseudonimul. nu A sau cineva, sau anonim sau mai ştiu eu cum.
May 14th, 2008 at 5:32 pm
Uite, vezi, asta voiam să-ţi demonstrez… Nevoia numelui e dovada legăturii strânse de imagine…Chiar dacă nici numele nu se vede…
May 14th, 2008 at 6:16 pm
nu. ideea e alta. ideea e că eu am o aversiune faţă de cei care se cred/vor anonimi pe net şi se ascund în spatele chestiilor de genul “a”, “anonim” & co.
un nume, după cum spuneam, şi/sau o poreclă sunt de bun simţ.
May 15th, 2008 at 7:44 am
Mulţumesc… E cel mai de preţ compliment…
Vrând să răspund…mă întrebam la care chip te-ai gândit când ai întrebat. Pot sta … şi fără chipul meu…şi fără chipul altcuiva, pe care reuşesc să-l privesc aşa mai bine…