“Detalii detalii”

-Ai emoţii?
-Nu… mai mult sunt nerăbdătoare. Apropo, sunt în Tudor Vladimirescu, zi-mi şi mie cât mai am..
-Vreo 30 de km.

Rămăseseră doar 30 de km şi din fericire ploaia nu m-a chinuit atât de rău încât să devin o băbuţă de nerecunoscut (pentru cine nu mă crede).
După o tură de peco la care nu-i găseam uşa principală (era una cu ceva depozit, wtf, n-o fi pe acolo intrarea), l-am văzut… De fapt, am văzut două persoane, dar cealaltă era cantitate neglijabilă şi nu prea intra în privirea mea până la un moment dat, deşi era în aria respectivă (no offence ).

Mi s-a prezentat oraşul: acolo un turn, în dreapta combinatul siderurgic, aici e căminul de fete etc. Am asistat la gânduri malefice, exprimate, de-a da cu ciocanul într-o pungă cu peşti pescuiţi pe faleză. Foarte distractiv ”sportul” ăsta, pescuitul, îţi accentuează abilitatea de a ţine ceva în mână, şi a ţine, şi a tot ţine… şi de a nu adormi în timpul ăsta că poate poate s-o prinde ceva şi de firul tău.

La grădină, faimoasa fântână (şi pietricelele ei albe) era în somnul ei de frumuseţe. Peste vreo 10 minute s-a trezit agitată şi albastră… Avea totuşi un admirator care îi dădea târcoale să-i îndeplinească fiecare dorinţă şi vreo două puştoaice care-i cereau autografe pentru haicinci.

Fetele noastre au fost de departe mult mai… fascinante… în doi şi genericul prea scurt pentru intensitatea… dorinţei de a revedea şi reaminti scenele respective din el

Muzica, deşi a fost prezentă continuu şi la un volum rezonabil nu putea împiedica ascultarea altor sunete precum respiraţia pe obraz sau al unui sărut, iar ”lumina” palidă care reuşea să pătrundă pe fereastră contura perfect chipurile noastre…
Pe lângă o altă lumină care a dat ceva fiori… reci de plapumă.

Dimineţi somnoroase, feţe somnoroase, păr ciufulit, mâini întinse pe sus, ochi care vor să se închidă la loc să mai viseze… dar ce să viseze când ar putea doar să întorcă capul şi să privească bine..? Ah, şi un tricou pufos…

Un ketchup picant, un danonino ciudat de… amuzant şi neînţeles de restul grupului, o ciocolată cu dragoste, un lays refuzat (să-mi fie ruşine), o revanşă a pizzei dintr-un local în care probabil nu vom reveni pentru bucătărie, o seară amuzantă cu concursuri (nu de info) de conquiztador şi poveşti de neadormit copiii.

Ah, să nu uit că am aflat numele şi scurte descrieri (unele subînţelese) ale tuturor candidaţilor la primăria Galaţi, mă simt pregătită să votez şi eu

O plecare grăbită… Dar a plecat doar corpul, restul a rămas la fel…