De ce mi-o fi venit în minte asta? Nu am spus Carpe diem, pentru că deşi e tradus de obicei la fel, e interpretat în cu totul alt sens decât cel simţit dintotdeauna de mine. Dar nu asta vreau, nu vreau să-i explic sensul…
O parte din sens l-am pus în cele trei puncte, considerate inutile, poate, dar fără care ar fi părut prea brutale cuvintele mele. Câte clipe oi fi trăit până acum? Să nu te miri că vreau să măsor timpul în clipe, când e mai simplu în zile, luni, săptămâni şi ani.
Dar mi-e de-ajuns o clipă. Viaţa mea e simplă, are doar o clipă. Toate lucrurile care se termină nu au nici o valoare. La fel şi clipele. Atunci când clipele sunt legate de concret se pierd repede.
Nu o clipă care să fie păstrată ca amintire, nu clipa ce se schimbă, purtând masca fericirii. Clipele fericite care se sfârşesc poartă doar iluzia fericirii.
Trăieşte clipa!… Sună frumos… Important e doar ce cuprinde clipa respectivă şi cât ţine. Poate părea o invitaţie la monotonie, dacă te mulţumeşti doar cu o clipă, şi aceea încă neconsumabilă, însă pentru unii oameni există lucruri a căror păstrare neschimbată nu duce la plictiseală.
A.
ce spui de o completare: trăieşte clipa şi profită
?
Să profiţi presupune şi un fel de abuz. Poţi profita doar de clipele obişnuite îmbrăcate în straie lucitoare.
Să profiţi presupune şi o grabă. Când te grăbeşti pierzi esenţialul şi reţii doar aparenţele.
Mai degrabă: Trăieşte clipa de care nu e nevoie să profiţi şi care niciodată nu o să profite de tine…