Cad…
Publicat de Dida pe 22nd April 2008

M-am săturat… M-am săturat să-mi fac speranţe că o să fie bine în x timp şi când ating x-ul să se ducă năibii tot. Ce dracu oi fi făcut să păţesc toate astea?
Unul din x-ii importanţi, în ianuarie, când am mers la Iaşi să termin cu aparatul dentar. Plină de optimism am intrat cu Licu în cabinet, fiind convinsă că e poate.. penultimul pas… pentru a încheia lungul şir al şedinţelor. Ce s-a întâmplat? Am ieşit cu ochii mai mult decât umeziţi, cu înjurături multe în gând, tremurând şi abia putând scoate un sunet.
Acu, un alt x aproape atins se mută. După bac. Că lumea are concediu, că lumea ca mine are şcoală, bac.. Da, de parcă Andreea e o elevă care abia se târâie de la o materie la alta şi nu-şi poate permite să lipsească 2 săptămâni sau 3 sau chiar o lună dacă aşa trebuie. Că mă doare undeva de şcoală când ştiu că am atâta frustrare în mine pe problema ”sănătăţii” şi aştept de ceva ani să termin. Şi de ce dracu nu mă crede nimeni că mă descurc?
Aştept să văd ce mai intervine şi după bac, adică la x-ul care trebuia să fie peste o săptămână şi ceva.
Până la urmă poate cedez…

Postat în Cruda realitate |