Totul a pornit de la melodia Noapte albastră – Gabriel Cotabiţă. Preparam ceva prin bucătărie cu căştile în urechi şi a picat melodia… Îmi aminteşte de nunţi. Dacă nu de toate, oricum, de cele legate de familia mea şi tot grupul de prieteni de familie clar.
Şi mi-au trecut prin minte toate tradiţiile şi obiceiurile legate de o nuntă. Astea evident diferă, nu doar de la regiune la regiune ci mai extins, în funcţie de ţară/religie etc. Bun, dar luăm doar România.
Mă îndoiesc că tradiţiile pe care le cunosc eu, din Moldova, sunt menţinute strict la fel şi prin celelalte regiuni. Dacă aveţi chef poate povestim un pic despre ele şi ne mai luminaţi şi voi cu detalii din zona voastră, să fim şi noi mai ”cultivaţi”.
Se trag toate tradiţiile astea din superstiţii? Din teama stupidă sau paranoică poate a celor mai în vârstă? Pentru că noi tinerii suntem mai… neîncrezători sau chiar nepăsători la fraze de genul ”vezi să nu…. că o să îţi meargă rău”. Eu una mă enervez şi când se mai sperie mama că mă întorc de la poartă înapoi în casă că am uitat ceva:
”Pffff, de ce te-ai întors? Trebuia să strigi, îţi aduceam eu, de acu îţi merge rău. Să ai grijă!”
”Aha… până strigam, până auzeai, până veneai, până îţi spuneam, până mergeai să găseşti şi apoi să-mi aduci… Las` că nu păţesc nimic”
Îmi amintesc nunta soră-mii. Momentul plecării de acasă cu tot cu naşi, mire etc. spre starea civilă. Frumos, toată lumea în maşini, ameţeală cu ordinea maşinilor, întâi cameramanii, apoi naşii, mireasa sau mirele, cum era că nu mai reţin. Oricum, tradiţia spune că mireasă nu trebuie să întoarcă capul în spate pe drumul ei spre…viitor. Ei, prin ameţeala aceea cu ordinea, când toată lumea căuta să ”fixeze” lucrurile (bineînţeles, bărbaţii: începând de la tata şi terminând cu băieţelul mic al vecinei), sor-mea se impacientează. De ce nu pornim? Ce se întâmplă? Şi are tendinţa să se întoarcă. Repede mama:
”Alina! Nu te întoarce că aduce ghinion.”
”De ce?”
”Că întoarcerea este asociată cu faptul că regreţi, îţi întorci capul şi privirea spre casă de parcă ai tânji să mai fii în ea, tu practic acu îţi iei zborul…” Bun, bocete…
În biserică. Scena în care se înconjoară masa de 3 ori. Mătuşa mea:
”Alina, calcă-l pe picior!!”
”Huh?”
”Calcă-l fată pe picior!
”De ce?”
”Ca să fii tu capul casei, tu să decizi, să ai ultimul cuvânt etc.”
Eu nu mă puteam abţine din râs. Asta e varianta pusă în practică a expresiei ”A-ţi ţine bărbatu` sub papuc”, nu?
Evident, nu l-a călcat. Mătuşă-mea foc şi pară: ”De ce n-ai făcut-o? Of măi fată…” ”Lasă, amândoi decidem, nu el şi nici doar eu.”
Ieşirea din biserică şi mersul la sală. Lumânările. Aprinse. V-aţi prins? Sunt aprinse dom`le, aşa să rămână! Şi aici explicaţia şi… nu ştiu, intimidarea pentru a respecta obiceiul e mult mai crud.
”Ai grijă să nu vi se stingă lumânările. Le ţineţi bine şi puneţi mâna cealaltă în faţa flăcării.”
”Ok… Dar ce e?”
”Eh… se zice că cel căruia i se stinge lumânarea moare înainte…”
Super conversaţie în ziua nunţii. Ah, ador tradiţiile astea.
Mai sunt multe, una mai ciudată decât cealaltă. Dar clar au legătură cu superstiţiile, cu teama stupidă şi cu… încercarea de a găsi scuze/pretexte/motive pentru care ar eşua ceva? Mi-o şi imaginez pe mătuşa mea acum, dacă ar auzi-o pe sor-mea că s-ar plânge de atitudine a cumnatului, cum i-ar spune: ”Aha!! Eu ţi-am zis fată dragă, acu x ani în biserică să-l calci pe picior.” Ea nu, Batman, Batman. Ei poftim! ![]()
Am făcut un poll. Bănuiesc deja răspunsurile voastre, însă m-ar mai interesa un aspect. Dacă răspundeţi cu ”da”, dacă admiteţi că sunt puerile sau tâmpite tradiţiile, care sunt motivele voastre pentru care totuşi le-aţi respecta? Lumea, părinţii? Pe care le-aţi respecta?
Şi altă curiozitate care ar putea porni o leapşă: Ştim cu toţii muzica specifică nunţilor. Pe lângă cea populară eventual. Totuşi, dacă ar fi să renunţaţi la gândul ”gura lumii”, la preferinţele părinţilor pe care vreţi să-i mulţumiţi, la orice altceva, ce muzică v-aţi alege pentru nunta voastră? Nu neapărat genul mă interesează ci exact o listă micuţă (sau nu) de melodii…

Traditiile sunt OK. Superstitiile sun naspa. Tu ai pomenit in articol numai superstitii…
Păi consider că multe din tradiţii vin din superstiţii. Uite, se obişnuieşte un întreg traseu de dimineaţă. Mirele se duce la naşi, stau ce stau, vin la mireasă împreună apoi toţi la stare civilă + biserică etc.
Ei, am fost la o nuntă în care mirii locuiau deja împreună, erau din oraşe diferite, nu s-a mai făcut traseul. Ba mai mult, naşii au venit direct la starea civilă, mirele n-a fost ”gătit” şi altele. Acasă i-am povestit mamei.
Reacţia ei? ”Cum? Naşii n-au venit cu mirele la mireasă?” ”Păi nu, de un` să vină cu mirele dacă ei erau acasă la ei, nu la ai lor să o ia pe ea etc.” ”Da, dar naşii tre să călăuzească drumul lor, chiar cel până la starea civilă, cum să vină direct acolo?”.
Bun subiectul! Superstiţiile şi obiceiurile sunt pentru cei nostalgici. Cred că cei tineri, când se hotărăsc să se căsătorească, trebuie să aleagă cum să îşi facă nunta, nu mama sau bunica. Au de ales între două categorii mari şi late: tradiţională sau originală. Aia tradiţională poate fi împărţită pe regiunile istorice şi cea originală depinde de indivizi.
Am să abordez altfel problema muzicii; eu consider că la o nuntă trebuie să fie muzică pentru gusturile aproximativ tuturor invitaţilor. Când mă refer la muzică, mă refer strict la muzică. Mai sunt unii care vin şi îţi bagă placa: “hai omule că o manea merge la o nuntă, la două pahare de vin îţi place o manea, merg manelele la distracţie”. Eu sunt calm de felul meu şi le răspund drăguţ şi ironic, dar le-aş trage un “Hai sictir!”. Hai să fim serioşi. Manelele, în numele bunului simţ şi al logicii, trecând peste aspectul gândirii securiste, ar trebui interzise prin lege cu puşcărie de la 2 la 10 ani, în funcţie de ce faci, dacă asculţi sau urli manele. Sunt sătul până în gât de gunoiul ăsta. La nuntă aş merge de la Maria Tănase şi Tudor Gheorghe până la Madonna şi Rolling Stones FTW!
Eu nu cred in superstitiile astea.
Prea multe prostii de care sa ai grija in loc sa te bucuri de nunta.
Dar daca nu comentam la postul asta aveam ghinion 10 ani.
Hai că ai fost tare Andrei la faza cu puşcăria de la 2 la 10 ani
Nu i-a închis pe ăia de au cântat/filmat în Operă, d-apoi aşa ceva…
Gabi, aşa e, să ştii. Deşi a sunat ca un mass din ăla stupid ”dă mai departe sau îţi moare pisica!!”
dacă plouă în ziua nunţii mirii vor fi bogaţi (aştept să se întâmple), trebuie să intre şi să iasă din biserică păşind cu dreptul, se aruncă cu grâu pentru belşug, mireasa n-are voie să vadă alte mirese (la nunta mea vreo cinci stăteau pregătite să-mi astupe câmpul vizual), da’ nu ştiu de ce, soacra învârte nora pe sub mână (nici asta nu ştiu ce rost are, cred că pentru control), şi mai sunt o groază, de la meniu la cum trebuie să se îmbrace lumea, flori, lumânări, găina… le-am uitat.
Muzica – ce-ţi place. La mine valsul miresei a fos Cher – I’ve got you, babe. Phoenix, Beatles, populare din Ardeal, din Oltenia, Iris, Abba, un maglavais de te durea mintea – fără manele.
Eu cred ca traditiile dau sarea si piperul nuntii. Daca nu ar fi traditii cum ai deosebi o nunta de o banala petrecere?
Nunta este odata in viata – sper, si va doresc – deci trebuie sa fie deosebita.
Nici eu nu sunt superstitios. Nu cred ca daca intorci capul o sa ai ghinion, dar cred ca este o metafora care te invata sa privesti inainte si sa nu fii nostalgic. Ploaia este simbol al belsugului inca din epoca precrestina cand totul depindea de recolta de pe camp iar oamenii au inventat ritualuri. Si alte asemenea…
De fapt cred ca toata nunta este o metafora a trecerii de la viata copilariei la viata de adult, viitor parinte, deci nu este o simpla petrecere ci are functie magica. (Te ajuta sa constientizezi ca faci o schimbare radicala in viata ta si a altora…)
Eu duc o viata destul de moderna, globalizata as spune
…
De-aia, cand e vorba de momente de-astea de cotitura in viata, argumente ca “asa se face”, “asa e traditia”, “asa e bine”, “asa s-a pomenit la noi” sunt argumente suficient de puternice ca sa ma faca sa abandonez stilul meu de viata si sa accept tot felul de lucruri care sfideaza rationalul…
Traditiile astea dau legatura dintre generatii deci exprima continuitatea. Cand traditiile au fost abandonate, cred ca in ultimii 40-50 de ani, a inceput sa se vorbeasca despre “conflicte intre generatii”. Tocmai pentru ca nu mai exista continuitate. In lipsa traditiilor, pentru fiecare dintre noi este ca si cum ne-am fi nascut azi din nimeni si de nicaieri si incercam noi sa reinventam roata si apa calda. O munca inutila…
Sa aveti nunti frumoase, asa cum va doriti!
Cum ar deosebi, cine anume? Mirii sau cei din jur?…
În privinţa mirilor cu siguranţă au nevoie de altă sare şi de alt piper. Acestea(sarea, piperul) sunt expirate, nu în privinţa termenului, ci a calităţii…
La fel şi în privinţa celor care vor să participe la bucuria lor…
Ce ar deosebi-o? Oare ce?…
ca tot era vorba de nunti
http://blogatu.blogspot.com/2008/04/lungi_13.html
[...] de saptamana asta il voi incheia cu Dida, care a postat pe blogul ei un articol interesant despre Traditiile legate de nunti. Frumos ce sa zic. Etichete: bloggeri, Blogosfera, Oradea, [...]
ba da de acu toti?
hmm…cat ma bucura subiectul asta…nunta-ce moment in viata..
stiu la ce te referi cand spui familie si prieteni+traditii => ai spus tot
matusa mea imi povestea ca sa dus la o nunta stilata -cea mai dupa cum spunea ea.
asa nu stia nimeni cat ai dat
nu imi mai aduc aminte ce a spus dar stiu ca a fost frumos
1. banii au fost pusi in plicul cu invitatia sau ceva asemanator
2.muzica-nu s-a pus o manea ,totul a fost de bun gust -combinat o mel. populara + 2 mel. dansante ,daca as putea spune
3. te puteai ridica cu paharul de sampanie de la masa sa te duci sa discuti linistit cu cineva si sa te poti intelege cu respectivul nu era un vacarm continuu acolo
+multe alte lucruri placute