Nu, e un ”acasă” mai special, vrei un ”acasă” liniştit, în care te simţi bine, stai cum vrei, departe de restul grijilor…

Un “acasă” deloc spaţial, în care pur şi simplu poţi să “trăieşti”. L-ai găsit acum în cămăruţa ta, dar dacă mergi mai în adâncime, vezi că de fapt nici în cămăruţă nu e, ci e în tine însăţi. În tine însăţi, cu ceea ce ai sau păstrezi acolo. Ce poţi păstra în tine? Lumea ta… Pe care ţi-o faci aşa cum vrei şi cum eşti. Iar dacă uneori lumea ta nu se armonizează cu lumea altora, nu tu eşti de vină…Trece prin ea şi vara, şi toamna, şi iarna, şi primăvara, dar acestea nu pot decât să-i mai schimbe doar forma uneori. În lumea ta poţi găsi un sprijin, chiar şi atunci când ţi se pare că nu ai niciunul…
Şi eu îmi doream de multe ori să ajung “acasă”, în cămăruţa mea. Îmi dădea o stare de confort şi siguranţă, de linişte. Dar “acasă” e ceea ce te împlineşte şi te face fericit. Încât uneori poţi fi oriunde “acasă”. Doar să nu îţi lipsească ceva. Nu “ceva” oarecare, ci “ceva” anume…Iar dacă ochii vor să te mintă că nu eşti acasă, poţi să-i închizi şi să îţi întrebi sufletul tău dacă este acasă…

De fapt, adevăratul “acasă” e… acolo de unde nu o să poţi pleca vreodată…