”…but I wanna go home”
Cât de des nu folosim expresia? Suntem la şcoală/facultate/muncă, suntem în oraş cu treburi, obosiţi, plictisiţi, somnoroşi, nervoşi, căutând puţină linişte… ”Ah, înnebunesc!! Vreau acasă”.
Acest ”acasă” n-are doar sens de casă, de un loc unde să stai sau unde ştii că ai mâncare, tv şi pat şi gata, nu îţi mai trebuie nimic. Nu, e un ”acasă” mai special, vrei un ”acasă” liniştit, în care te simţi bine, stai cum vrei, departe de restul grijilor, nu te doare nici de baba de la 3 şi nici de şoferiţa aia tâmpită pe care ai înjurat-o azi în trafic. În acest ”acasă” nu dai de frustrarea de la muncă şi nici de nervi. Cam ideal ”acasă” ăsta, nu?
Mulţi nu-l avem.
Dar tot ”vrem acasă”, tânjim după ”acasă”, aşa cum e el…
Eu mi-am făcut acel ”acasă” ideal, dar e format doar din camera mea. Într-adevăr, poate uneori n-o pot evita pe baba de la 3 (deşi stau la casă…) şi nici n-o pot uita pe şoferiţa tâmpită, dar mă descurc… În schimb ambiţia mea e mare, o să am un ”acasă” extins la mai mult decât o cameră. Şi n-o să fiu doar eu cu mine.
Another summer day
Has come and gone away
In Paris and Rome
But I wanna go home
Maybe surrounded by
A million people I
Still feel all alone
I just wanna go home
Oh I miss you, you know
And I’ve been keeping all the letters that I wrote to you
Each one a line or two
“I’m fine baby, how are you?”
Well I would send them but I know that it’s just not enough
My words were cold and flat
And you deserve more than that
Another aeroplane
Another sunny place
I’m lucky I know
But I wanna go home
Mmm, I’ve got to go home
Let me go home
I’m just too far from where you are
I wanna come home
And I feel just like I’m living someone else’s life
It’s like I just stepped outside
When everything was going right
And I know just why you could not come along with me
That this was not your dream
But you always believed in me
Another winter day has come
And gone away
In either Paris or Rome
And I wanna go home
Let me go home
And I’m surrounded by
A million people I
I still feel alone
Oh, let me go home
Oh, I miss you, you know
Let me go home
I’ve had my run
Baby, I’m done
I gotta go home
Let me go home
It’ll all be right
I’ll be home tonight
I’m coming back home
Eu vreau acasă, nu acasă la părinţii mei… acasă la mine
Toate la timpul lor. Am mai scris asta undeva astăzi, o scriu şi aici. Lucrurile bune se lasă aşteptate, nu sunt la îndemână oricui, la o bataie din palme sau un pocnit din degete. Dar vin..
Eu sunt acasa
/
Shaizer, nu merge emoticonul asta:
Ai dreptate….defapt cand spunem “vreau acasa” – ne dorim un loc unde sa nu mai fim stresati…sa ne linistim. Acest lucru poate fi chiar casa, dar mai pot fi plimbarile, un bar, un cinematograf.
Cabndspunem “acasa” negamdim al ceva utopic care nu exista,IN brate avand fericirea tot nu ne bucuram de ea,,,caci nu gasim palcere in a o simti ci in a o dori.iit mai poti dori un lucru daca il ai in brate?Sau paote ca feiricrea de al aeva in brate e datorata altul lcuru la care te gandesti? sal tii in brate?
Un “acasă” deloc spaţial, în care pur şi simplu poţi să “trăieşti”. L-ai găsit acum în cămăruţa ta, dar dacă mergi mai în adâncime, vezi că de fapt nici în cămăruţă nu e, ci e în tine însăţi. În tine însăţi, cu ceea ce ai sau păstrezi acolo. Ce poţi păstra în tine? Lumea ta… Pe care ţi-o faci aşa cum vrei şi cum eşti. Iar dacă uneori lumea ta nu se armonizează cu lumea altora, nu tu eşti de vină…Trece prin ea şi vara, şi toamna, şi iarna, şi primăvara, dar acestea nu pot decât să-i mai schimbe doar forma uneori. În lumea ta poţi găsi un sprijin, chiar şi atunci când ţi se pare că nu ai niciunul…
Şi eu îmi doream de multe ori să ajung “acasă”, în cămăruţa mea. Îmi dădea o stare de confort şi siguranţă, de linişte. Dar “acasă” e ceea ce te împlineşte şi te face fericit. Încât uneori poţi fi oriunde “acasă”. Doar să nu îţi lipsească ceva. Nu “ceva” oarecare, ci “ceva” anume…Iar dacă ochii vor să te mintă că nu eşti acasă, poţi să-i închizi şi să îţi întrebi sufletul tău dacă este acasă…
De fapt, adevăratul “acasă” e… acolo de unde nu o să poţi pleca vreodată…