… Must be funny
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu încă depind financiar de ai mei. Da dragii mei cârcotaşi, nu trăiesc din Adsense (care a şi dispărut o dată cu tema nouă) 
Ei bine, fac eu ce fac şi mereu ajung cu o sumă considerabilă în portofel. Şi nu e cerută direct şi pe o anumită perioadă de la ai mei, e… rezultatul bunei mele gestionări (pfai, că tot zicea sor-mea să dau la ştiinţe economice). Culmea e că nu ţin la bani… în sensul că nu îmi restricţionez poftele de eu ştiu ce dulce/mâncare/briz-brizuri de fete, doar ca să am banii ăia la mine. Într-adevăr, banii mai mulţi decât ar fi suficient dau o senzaţie de… siguranţă. Eu una mă simt foarte ”neajutorată” dacă umblu pe stradă şi ştiu că n-am decât 10 lei la mine. Chiar dacă restul sunt pe un card care tot la mine e. NEajutorată pentru că ştiu că apare mereu câte ceva pe stradă, nu ştiu, întârzii şi tre să mergi cu taxiul până în capătul celălalt, ţi se face foame, îţi agăţi pantalonii în ceva şi rămâi cu fundul gol (sper să nu am gura aurită 
) etc.
Bun, deci mă descurc. De obicei, când apar tot felul de cheltuieli de moment, neplănuite (Andreea - casiera clasei - îmi mănâncă mereu toţi banii!! ), le ”onorez”, cu banii mei (le spun aşa pentru că sunt bani de care nimeni nu mă întreabă, nu e o sumă de la tata şi la următoarea să mă întrebe:„da` prima s-a evaporat aşa repede? 
”) şi îmi spun ”las` că apoi decontez de la tata biletele la bal, banii pt 8 martie, banii pe ingrediente de pizza, banii pe x, y…”.
Acum problema: Mereu ajung să amân momentul acesta, deşi ştiu şi că portofelul meu se subţiază şi că nu prea e plăcut ( 
) să mă duc la tata într-o dimineaţă să încep: ”Ştii tati, am de plătit aia, aia, cealaltă…”
Logic şi mai puţin ”dureros” ar fi să le fac treptat (decontările). Însă nu… amân mereu. De ce o fi? Oare e aceeaşi senzaţie ca la o datorie, când ai împrumutat ceva bani şi ajungi să ai nevoie de ei şi când deşi sunt banii TĂI, nu poţi sau nu-ţi e uşor să mergi la respectivul să-i aminteşti ”ştii, ai banii ăia de la mine, am nevoie…”. Nu ştiu cum sunt unii, dar cel puţin fetele cred că aşa simt.
Ghiciţi de ce am scris postul? Iar mă aflu în postura de a deconta… destule… Şi cred că o să încep treptat Să văd cât mă chinui aşa. Dacă aveţi alte sfaturi să mă ”vindec”, be my guest.
Off: O altă zi obositoare a trecut. Abia ce am terminat pregătirea la mate (după ce ultimele 2 zile am mâncat variantele de bac) şi mâine mă aşteaptă nu mai puţin de 4 lucrări (din 7 ore câte am) şi o ascultare. Trăiască marţea! Not.
PS-off: Profa de româna azi ne-a anunţat cu zâmbetul pe buze: Sâmbătă apar variantele de baaac! Ţopăi în sus de fericire, serios… 
Postat în Note de iarnă |
Loading ...
February 25th, 2008 at 9:52 pm
Si eu mai am ceva bani in portofel, dar dupa 1 martie (martisoare, ziua lui fratemio, a lui tata - sunt nascuti in aceeasi zi, da!), 8 martie (mama, profesoare) nu stiu daca mai raman cu ceva in buzunar…
February 25th, 2008 at 10:55 pm
De decontări nu pot zice prea multe că pierduşi experienţa în asta însă la capitolul împrumuturi consider că cel mai bine merge metoda somaţiei. Ştii, crezi că până săptămâna/zilele/luna viitoare ai banii ăia?… aş avea nevoie de ei cam pe atunci.
February 26th, 2008 at 12:06 am
lasă că de acum ai şi alocaţia…
February 26th, 2008 at 8:52 am
Cred ca te-ai simti mai bine, daca nu te-ai gandi la decont…In fond, ce-ar fi ca si parintii tai sa vina la tine sa faca acelasi lucru. Hai, mai lasa si de la tine!
February 26th, 2008 at 4:31 pm
Mihăiţă, îţi urez succes. Ştiu că perioada de la 14 februarie până la 8 martie e critică
George, da… e destul de elegant aşa, sper să am mai mult succes…
Zeffy, mă pune secretara iar să completez tabele cu nume, adresă, cnp-uri etc?!
Eugen, înţeleg ce spui, dar nu decontez nici eu tot… Pentru că mă mai lovesc şi de refuzuri, oi fi eu fetiţa tatei şi-mi face poftele, dar depinde şi de el în ce toane e (financiar)
Tata poate 
De asta am nevoie să ”gestionez” bine pentru că, după cum spuneam, eu nu prea pot să-mi refuz anumite chestii
February 26th, 2008 at 6:05 pm
asa si eu… cu banii
tot timpu se aduna…dar si cand se duc…se duc sume mari…foarte mari (”prietenii stiu de ce” 
)
February 27th, 2008 at 9:03 pm
Pffff, copiii astia de bani gata.
Auzi, se simt nesiguri cand au doar 10 lei in buzunar. Cand eram in liceu, mancam 3 covrigi ieftini la 3 lei bucata, si sa vezi atunci siguranta…
February 27th, 2008 at 9:04 pm
rectific. 3 bani bucata
Mama lor de roni, ca tot timpul ii incurc 
February 27th, 2008 at 9:27 pm
Mănânc şi eu covrigi toată ziua la şcoală, la mine-s 5 bani
Şi când mă rog ”erai tu la liceu”? Acu câte sute de ani?
February 27th, 2008 at 9:33 pm
February 27th, 2008 at 9:48 pm
Păi ştiam că n-au trecut, Romeo dragă.
Ce chestie.. 7,5 un covrig
February 28th, 2008 at 12:03 am
Si eu am avut azi porcofelul gol, asa ca m-am dus la banca si mi-am scos neste bani de pe firma. Ca doar de aia exista si minunea asta ..
Nu prea aveam eu sanse de bani de la ai mei in liceu .. imi dadeau sarmanii cativa lei acolo pentru corn si ceva de genul, dar erau mereu stramtorati. Asa ca de la 17 ani am dat meditatii la engleza sa castig si eu un leut. Mi-am luat niste pantaloni cred din banii aia
February 28th, 2008 at 7:03 pm
Eu urasc sa fiu dependent financiar dar odata cu urmarea unor cursuri suplimentare (nu la facultate) nu am mai avut timp de job. Ma intorc pe plantatia de PR prin iunie![:-\](http://www.andreeam.net/smilies/yahoo_question.gif ":-\")
“
February 28th, 2008 at 7:14 pm
Sincer nu cred că adoră cineva să fie dependent financiar de alţii. Însă la unii se înţelege până la un moment dat, depinde de mulţi factori