Întrebare numai bună pentru a face teoria chibritului pe ea:
Dacă nu ar exista constrângeri de orice gen (prin legi, regulamente, constituţie şi alte obligaţii oficiale), conştiinţa noastră ar fi suficient de puternică încât să ne oprească de la anumite fapte interzise acum prin lege? Furt, crime, violenţe şi altele.
Dacă nu conştiinţa, atunci sentimentul de dreptate din noi poate? Îl avem toţi? Dacă îl avem… e indestructibil, e valabil doar în anumite situaţii? Am putea rezista să fim la fel ca acum, când suntem constrânşi, mai ales dacă unii din jurul nostru vor face ce îi taie capul, no matter what…?
Dacă ne gândim mai bine, legile şi regulile au apărut tocmai în urma unor situaţii care cereau o soluţie pentru a se păstra ordinea.
Sunt multe aspecte de discutat la problema asta. Proful meu de filosofie m-a întors pe toate feţele când mi-a trecut mie prin cap că aş putea să-i răspund, să argumentez un pic opţiunea mea şi gata.
Aha… unii ar fi capabili să facă asta, dar eventual ar fi eliminaţi de majoritatea care n-ar fi
ahahahah
si eu cand iti ziceam ca profu’ de filozofie se gandeste la tine (deci mult
,larg in cazul de fata,XXL gen) si in afara acelei ore minunate cu noi negai vehement cum ca ar fi ceva reciproc.E miercuri si tu esti inca cu gandul la ora de filozofie,e trist andreea.nici nu te mai intreb daca era ad litteram expresia “Proful meu de filosofie m-a întors pe toate feţele” :”>
Eu sunt cu gândul la subiectul orei nu la prof
da da.. si citesti subiectul lectiei in ochii lui caprui de soarece..foarte bambi ,stiu eu.
Eu la ora de filosofie cand mi s-a predat “Dreptatea” n-am fost deloc de acord cu cele spuse de profesoara (acum mi-au bagat un prof universitar).
dapai stii care-i treaba cu dreptatea … romanii zic ca ti-o faci singur … atunci pornind de la asta se observa ca drept, nedrept sau stanb e doar in mintea noastra … sau cel putin asa zice si psihanaliza … asa ca universul nostru care ii construit pe baze asa fragile cum este societatea noastra nu prea are cum sa tine de valori morale absolute!
parerea mea … eu nu contez, ea da!
As incepe prin a aduce aprecieri discutiei propuse de tine si desigur, blogului tau.
Si pentru ca traim intr-o tara cu super multe pareri, slava D-nului, accept sa sa-mi spun parerea.
Normele, sunt bune si nu, bune pentru societate, rele pentru individ. Societatea are nevoie de norme ca sa nu primeze, legea junglei, cine ii mai puternic mananca, ceilalti privesc! Iar pentru individ, o lege in plus ii ingradeste si mai mult libertatea.
Probabil ca in lipsa legilor, unora le se vor atrofia simtul dreptatii dupa cum vezi, politiciieni romani, si nu numai ei.
IN rest ascult muzica, citesc, scriu si privesc la voi cum cresteti, si din zane, va transformati in femei.
…aidoma profului de filozofie…
Legile universale există de foarte puţină vreme, şi ele au fost elaborate tot pe baza experienţei vremurilor când nu existau legi.
De aceea legea civilă se bazează şi trebuie să-şi extragă principiile numai din legea morală.
Mda…e prea mult de discutat pe tema asta. Ne-am trezit si noi cu etica in facultate![:-\](http://www.andreeam.net/smilies/yahoo_question.gif ":-\")
”
In fine, Aristotel merge pe ideea practicarii virtutii => dreptatea pe cand Kant are ideea aia minunata pe care o expui tu, ideea imperativului categoric, a ceva care este dincolo de oameni. (Un principiu absolut al dreptatii)
vorbeşti de Numinos?
mda, Kant e un fel de tata lor când vine vorba de etică.