După jumătate de an în blogosfera românească, îmi permit să scriu câteva cuvinte despre câţiva bloggeri pe care îi citesc sau pe care am renunţat să-i mai citesc. Mărturisesc cu mâna pe inimă că nu port pică nimănui, nu invidiez în mod negativ traficul nimănui sau suma care-o strânge la sfârşitul lunii :)) Dacă mă gândesc bine, nici nu aş avea cui să port pică întrucât am stat departe de scandalurile care nu mă priveau. Ce m-a privit a fost cel cu DeMaio, dar n-am sentimente urâte nici pentru el :D

Ok… Cu cine să încep?

Încep cu De ce? blog pentru că e primul blogger mai mare pe care l-am prins. Încă nu ştiam bine cine şi cât de cunoscut e. Asta e partea cea mai frumoasă, când eşti încă nou în lumea asta, când nimic nu te poate influenţa.

De ce? blog mi-a plăcut pentru subiectele articolelor. Nu vorbea de politică (deşi parcă în descriere a spus că discută orice, de la politică la… orice, în fine) prea mult, nu despre războiul din Irak sau eu ştiu ce subiecte mai controversate. Scria despre lucruri normale, ce se pot petrece oricui, despre ce se mai întâmpla în ţară/lume, pe anumite site-uri, însă mereu cu păreri personale, nu doar: “S-au sinucis 15 copii în Iasi. Detalii aici.”

Îl citeam constant, fără a lăsa vreun comentariu. Eram la început bloggerul care scrie dar în rest doar citeşte. Mai apoi am prins “glas” şi, cum a spus şi el la un moment dat, îi devoram fiecare articol :))

Pe Zoso… nu mai reţin exact când l-am descoperit. Tot undeva la început, aveam obiceiul să găsesc un blogger şi să sar dn blogroll în blogroll, alegând la întâmplare. Deh, cine nu-l avea pe Zoso în blogroll? Deşi mie nu îmi spunea nimic numele. Pe la Zoso nu am stat prea mult. Eram prea obişnuită cu articolele lungi şi frumoase, cum obişnuiesc să scriu şi eu (lungi, apreciaţi voi de-s frumoase) şi aveam răbdarea să le citesc, încât articolele lui Zoso mă… speriau. Mi-a plăcut însă pagina lui “De ce reveniţi“, curios să afle ce-i atrage pe cititori la el. Am citit zilele trecute un articol în care explica că scrie scurt pentru că nu are timp şi pentru că ce se poate scrie în multe cuvinte, el poate sintetiza în câteva rânduri. De înţeles, dar eu prefer altfel de lectură, prin urmare am încetat în a-l mai citi (mai intru rareori, din link-urile puse de alţii)

Ascensiunea mea în privinţa lecturării altor bloguri a început de pe forumul Blogoree. Eu fiind devoratoare de forumuri, a fost paradisul atunci. Mulţi bloggeri adunaţi în acelaşi loc.

De acolo am dat de Buddha. Cred că e primul blogger pe care l-am citit care scria liber, detaşat, care spunea verde-n faţă, fără teamă să bage şi să scoată. La figurat :D Îmi plăcea de pe forum pentru atitudinea faţă de ceilalţi, mici sau mari, era un forum pe bune, fără bătaie de joc (mă rog, doar cine merita :D ) ci cu sfaturi exacte. Deci uite că se poate să fii blogger mare, să ai timp, să ajuţi pe alţii şi să scrii pe blog atât cât crezi necesar, nu cât îţi permite timpul. Concursuri pe bloguri am mai văzut, dar majoritatea erau de la ceva aniversări. Buddha a făcut recent un concurs simplu, scurt, primii 5 bloggeri care scriau pe blogul lor minim 200 cuvinte despre Buddha, incluzând două linkuri pentru optimizare blog şi bani din blog, primeau un articol gen sponzorizat, cu păreri, sfaturi despre blogul lor. O chestie foarte bună pentru promovarea bloggerilor mai puţin cunoscuţi sau care vor să-şi îmbunătăţească blogul. Doar primesc păreri de la specialist, nu? :D Dar bineînţeles, apar şi cârcotaşii care aruncă cu noroi. De parcă bloggerii ăia 5 scriau cu pistolul la tâmplă sau fără să primească nimic la schimb.

Un alt blog frumos şi plin de lucruri interesante, cel al profului meu de religie, Radu Gonciar. Ţin minte cât de tare s-a bucurat când i-am spus parcă prin mai că mi-am făcut blog. Am făcut schimb de link-uri pe o hârtie şi mi-a dat câteva sfaturi (făcusem pe blogulmeu.ro şi vroiam să schimb).

Skreach e un copiluţ, cum îmi place mie să-i spun deşi nu e copil, e un adolescent, cu un blog descoperit oarecum târziu de mine. Tot de pe forum Blogoree, într-un schimb de replici cum că s-au mirat câţiva că are doar 16 ani şi pare mai mare din câte scrie. Eram curioasă să văd cum scrie şi de atunci am rămas cititoare fidelă. Deşi acum e supărat pe mine că nu i-am răspuns la o leapşă cu răspuns de o propoziţie :-s

În acelaşi ton cu Skreach e Crusher, un copiluţ mai mare cu idei foooarte originale. Are el mai multe treburi pe net, e omul pe care-l chinui mereu când e vorba de photoshop :)) Tind să cred că l-am influenţat oarecum şi eu ca să-şi facă blog, noi ştiindu-ne de pe forumuri. A, să nu uit, el e gay mereu. Prietenii “ştie” :D

A.Faith şi Pollux, finii mei. I-am corupt şi şi-au făcut blog. Da, tot de pe forum ne ştim, din faimosul otobel al Softpediei. Pollux nu scria decât pe otobel, A.Faith îşi făcea blog pe platforma IPB a forumurilor, într-un final l-am convins să-şi facă blog separat, frumos, cu toate opţiunile. De atunci, sunt de nedespărţit. El şi blogul.

Tomata cu scufiţă, descoperită unde oare? La Dan pe blog, că doar acolo devoram tot din scoarţă-n scoarţă. Mi-a plăcut la nebunie numele, foarte original. Am rămas la fel de plăcut surprinsă şi când am păşit pe tomata ei, un paradis al cărţilor, al poveştilor şi a unor trăiri personale.

Pe Dojo am găsit-o pe forumul Blogoree. V-am spus că acolo am descoperit multe talente… Dojo e o EA, cum se descrie pe pagina despre Dojo, deşi ai impresia că e un El. Dojo e şi ea devoratoare de forumuri şi îşi petrece mult timp pe blog scriind articole enorme (nu e un defect!) cu sfaturi, bine structurate şi aşezate, încât să fie cât mai simplu de citit şi înţeles. Vorbeşte şi despre forumuri, despre trafic, despre cum îţi aduni dar şi păstrezi userii, despre bloguri şi are o mulţime de proiecte. Ne povestea şi peripeţii de la orele de condus, a scăpat de ele, a luat cu brio permisul :)

Rottenkids, 2 “copilaşi” scumpi tare (vezi foto de nu mă crezi!), nici nu-mi amintesc exact cum i-am găsit. Am impresia că de pe un comentariu de pe alt blog. Oricum, o frumoasă idee de a avea un blog împreună, îţi creşte inima când citeşti povestea lor sau posturile în care discută unul despre celălalt. Go go go, să vă vedem căsătoriţi şi cu bebe :))

Ce blog mai devoram acum câteva luni? Al lui Andrei Drăguţu, botoşănean de-al meu. Însă lately s-a cam lăsat de blogging, promitea el că revine în forţă când va rezolva problema cu netul, însă n-a făcut-o. Eu ştiu… mai aşteptăm sau îl taxăm? În schimb, alţi botoşăneni se ţin serios de treabă: Bogdan, Zeffy, Teofil, Memi, Bogdan - thoughts (deşi ultimul post e acum o lună).

Nu-l uit nici pe Andu, descoperit într-adevăr foooarte târziu, însă tot e bine. V-am mai spus de el, apreciez modul în care se semnează şi în ceneral stilul său de scriere. PS: Votaţi Andu preşedinteee!! Ah, s-a dus votarea…

Mesaj pentru cârcotaşi: Nu vă gândiţi c-am scris scris postul ăsta pentru trafic sau ca să pup pe unii în fund. N-am nici un motiv să fac asta, nu mă dau în vânt după asta, ştiu de cine sunt citită şi apreciez. Însă împlinind (nu eu, blogul) 6 luni mă gândeam că e frumos să fac un review per total al blogurilor frumoase pe care le-am descoperit, încă de la început, când eram total paralelă cu ce se întâmplă în blogosferă.

Şi dacă tot am scris de blogurile care mă atrag, să spun şi de celelalte 2 vorbe. Nu cred că este vreun blog pe care să fi intrat şi a doua oară(intenţionat) dacă:

  • are temă urâcioasă, culori ţipătoare sau prea întunecată, care îmi “zgârie” ochii
  • bloguri cu greşeli gramaticale grosolane. Eu consider că blogurile sunt… nu ştiu, ca o comparaţie, capitole dintr-o carte. Aţi văzut cărţi scrise incorect?
  • Nu conţine decât posturi de genul “Azi fusei la Mircea. Am mâncat. Acasă m-am uitat la tv la megastar.”