Spiritul Crăciunului

Lansez un nou poll, deoarece cu paşi repezi se apropie Crăciunul. Mai este doar o lună.

Ce m-ar interesa să ştiu şi o să mă chinui să cuprind într-un poll, deşi ar fi de preferabil să se dezvolte răspunsul aici, cum mai este cu Crăciunul acesta?

Simţim Crăciunul doar când suntem mici? Când ne vrăjesc colindele şi cadourile de la Moş Crăciun? Când erau troienele de zăpezi? Acum, dacă nu mai avem parte aşa mult de zăpadă, s-a dus spiritul Crăciunul? Sau s-a dus şi pentru că a crescut, pentru că avem alte griji şi nu ne mai amăgim cu Crăciunul?

Victor mi-a spus că s-a săturat de ipocrizia din jurul Crăciunul. De persoanele acelea care, fix în preajma sărbătorilor, parcă se schimbă, parcă sunt cele mai sfinte, vor să facă bine în jur, să fie pace şi armonie. Şi în restul anului sunt total altfel. Dar deh, e Crăciun, toţi tre` să fim îngăduitori, să fim mai buni etc.

O altă părere a fost cea că această sărbătoare e doar un prilej de a mânca de toate, de a se lăuda cu masa ce o are pregătită, nicidecum de a petrece nişte momente liniştite în sânul familie.

Eu ador Crăciunul. Deşi nu-mi place iarna tare mult, Crăciunul a fost mereu o sărbătoare frumoasă în familia mea şi chiar intru în spiritul de sărbătoare. E singura din an în care mă simt aşa. Paştele nu e aşa nicicum.

Aştept şi anul acesta să apară sora mea pe acasă, să facem bradul ca altă dată, să ne chinuim cu el să fie perfect, spre uimirea tatei care ar arunca pe el ceva beteală şi gata. Noi nu, punem un glob şi ne dăm 5 metri în spate să vedem dacă stă bine Ştiu că unii consideră pierdere de timp asta, dar e o bucurie pe care eu o simt când împodobesc bradul.

PS: În perioada Crăciunului, îmi mut “dormitorul” în salon. Calculatorul rămâne la locul lui, noroc de sora cu laptopul. Fain să tastezi de lângă brad, cu colinde pe fundal

 Loading ...