What dreams may come
Publicat de Dida pe 24th November 2007

What dreams may come - 1998

Cu: Robin Williams - Chris Nielsen, Annabella Sciorra - Annie Collins-Nielsen, Cuba Gooding Jr. - Albert Lewis

Văzut aseară, după ora 10. E numai bun de văzut seara, să intri mai bine în stare

Ce pot spune… Visător. O imagine frumoasă în privinţa Raiului, care te face să te întrebi: “Dacă eu am fost om bun (că aşa suntem învăţaţi de mici, eşti bun şi cuminte, ajungi în Rai) şi viaţa asta e aşa grea şi am atâtea probleme şi nu-mi ajung bani şi am 15 guri de hrănit şi tra la la, iar Raiul e atât de frumos cum arată aci în film, eu de ce mai trăiesc?”.

Mai mult, în film poţi alege să mergi în Iad, dacă acolo ţi-e jumătatea sau familia. Ehe… şi credeţi că Iadul e urât? Da, parţial. Până treci de bieţii oameni îngropaţi în… ceva, doar cu capul în afară şi trebuie să calci pe ei ca să ajungi unde vrei. Sinistru, nu? Eh, da` după ce-ţi găseşti perechea şi rămâi cu ea, ai parte de aceeaşi iubire frumoasă. A meritat efortul, nu?

Prin urmare, da, e un film extrem de romantic. Un film care îţi arată că dragostea există, indiferent de vârstă, culoare a pielii (fiul era negru în Rai), de greşelile pe care le faci (ea se sinucise şi de aceea ajunsese în Iad), ba chiar indiferent de moarte. Chiar şi pe tărâmul celor răi, un tărâm al durerii şi al suferinţei există iubire, pe tărâmul morţii.

Îţi insuflă şi un gând din acela: “Wow, aşa va fi după moarte?”, există viaţă şi iubire după moarte. Există… ceva acolo. Nu contează ce. E ceva, măcar nu se termină totul, existenţa noastră, ce suntem, după ce corpul nostru încetează orice mişcare.

Vei menţine gândul până vor veni pesimiştii sau… realiştii şi-ţi vor spune în faţă: Visătorule!

Tags: filme, iubire, vis
Postat în Stop cadru (Filme) |