S-au întrebat unii ce e cu blogul meu, de cum nu am mai scris. M-am apucat de pregătire la mate, am destule probleme de făcut şi sincer nici inspiraţiune n-am avut în ultimele zile.
Am tot citit despre scandalul bloggeri.ro. Ba la Buddha, ba la DeMaio, ba la VisUrât, ba pe ici pe colo prin comentarii pe bloggeri.ro, ba la ceilalţi care au mai scris despre asta: Blegoo, Arhi şi cine a mai fost. Mi s-a acrit, nu mai am chef să scriu şi eu.
În schimb, aş vrea să scriu câteva rânduri despre articolul meu “Ţi-e bine printre străini?”
Petru (care între timp a şters articolele respective), fost jurat la concurs, l-a clasificat drept infantil. Şi l-a pus într-un top 3 bad al lui. Da, o fi infantil. Adică, nu o fi, este infantil, pentru că e scris sub formă de poveste.
ÎNSĂ, povestea aceasta nu a fost scrisă ca să… adoarmă copiii, ca să vă amintească vouă de copilărie sau pur şi simplu pentru că nu m-a dus capul la altceva. Dacă asta ar fi tot ce pot eu scrie, credeţi-mă că aş renunţa la blog şi la tot ce ţine de scris.
Povestea din articol avea subînţelesurile ei. Era banală la suprafaţă, era simplu de compus, dar era originală şi trebuia interpretată. Blogul, în poveste, nu mai era doar spaţiul acesta de pe net. Era o parte din viaţa omului, colţişorul (aşa cum l-am numit) era mediul în care trăia. Vorbele, cum am denumit comentariile, reprezentau comunicarea. Cine nu are nevoie de comunicare? E esenţial pentru noi oamenii să comunicăm, nu? Altfel, de ce s-ar plânge cei care sunt muţi?
Celelalte elemente: decoraţiunile (tema blogului, culori, design), cafenelele (modalităţile prin care îţi promovezi blogul – bligg, technorati, blogmeets etc), mulţimea şi familia (bloggerii, blogosfera) fac şi ele parte din viaţa asta blogosferică. Dar în poveste sunt ceva mai mult decât semnifică aici. Şi ca în orice poveste, totul ar trebui să se termine cu bine. Nici asta nu v-a spus nimic, vouă, celor care l-aţi găsit infantil şi atât? Scandalurile au vreun rost? Certurile prosteşti pe blog? Sau ar trebui să arătăm că suntem oameni, că putem discuta şi că avem suficientă minte pentru a ne înţelege între noi?
Am crezut, eronat, că nu e chiar atât de complicat articolul meu de înţeles.
PS: Cu o plăcere deosebită am citit azi noapte, pe blogul lui Lilişor, o scurtă descriere a articolului meu. Mulţumesc, ţie nu doar ţi-a plăcut, dar l-ai şi înţeles.
PS2: Nu degeaba am explicat acum, după ce s-a încheiat etapa I. Mai spuneau gurile rele apoi că vă căutam voturile pentru minunatul meu articol, explicat pentru toată lumea. 
si mie chiar mi-a placut postul tau.
sunt unii carora li s-a urcat raitingul la cap si se cred in stare sa critice… na.. nu mai spun nimic.. keep up with the good work
se pare ca am ramas in urma…deci ce s-a intamplat?
oricum nu imi place cum suna 
Eu nu spun că nu ştiu să critice sau să aprecieze. Dar au citit la suprafaţă. Probabil şi pentru că erau multe articole, multe aveau aceeaşi structură. Dar totuşi, când au dat de un articol diferit, nu trebuiau să încerce să-l interpreteze? “Bă da` ce-o fi vrut tanti asta să spună?”. Nu… l-au văzut banal şi au trecut mai departe.
Cam aşa am face şi noi cu poeziile nu ştiu cui poet, nu? Nu vreau să mă compar cu poeţii sau cine ştie cine, dar am scris ceva ce trebuia citit printre rânduri. Asta e frumuseţea unui articol.
Bogdan, ce să se întâmple? Am participat la concurs cu un articol sub formă de basm. Unii l-au văzut banal. Am vrut să le explic tuturor ce era cu articolul meu, să nu rămână impresia că Dida scrie pentru copii şi ca să se afle în treabă.
Mie personal, imi place articolul tau. Poate ca este infantil, dar descrie blogul asa cum ar trebui sa fie, un instrument de comunicare, ci nu o alta forma de a face bani…
Este o poveste frumoasa care aduce caldura in suflete…
Mulţumesc Idaho, da, am scris că e infantil ca stil… e o poveste. Dar are în spate mai multe lucruri, unele chiar “de oameni mari”.
relax, ai hir
După tot ce am vorbit pe mess, te cred A.Faith
şi sper că mi-ai înţeles poziţia 
OFF-TOPIC: Am stat vreo 3 minute sa-i dau de mancare lui Vasile incontinuu si n-a crescut deloc
INconsantIN, sincer nu m-a deranjat faptul că era el din juriu şi nu mă vota. Ci cum a luat articolul.
cha0s, Vasile meu e mai special. Şi ţine cură de slăbire, a spus că e prea grăsuţ şi nu-l mai plac scrofiţele. Îl mai astâmpără Grohi, soaţa lui, dându-i câte una peste cap ca să nu se mai uite după alte scrofiţe.
Există oameni superficiali, pentru care lumea este doar alb-negru şi există oameni pentru care orice din lumea asta are mai multe nuanţe.
Există oameni care doar dau impresia că gândesc şi există oameni care gândesc şi scriu nu doar cu mintea, ci şi cu sufletul.
Există oameni închistaţi,rigizi, încarceraţi în hotarele minţii lor limitate şi există oameni care îşi păstrează toată viaţa un suflet de copil.
Desigur nu se împarte omenirea în două. Dar viziunea unora asupra acestui articol m-a făcut să îi împart aşa.
Îmi place articolul pentru că e scris cu un suflet de copil. La suflet mă refer că e de copil, nu la minte. Mi se pare cât se poate de firesc să treci tot ce spui prin sufletul tău…, să pui viaţă în tot ce spui şi ce faci. Doar asemenea cuvinte au valoare. În rest…sunt vorbe-n vânt, teorii, fără viaţă, fără valoare. Mi se pare la fel de firesc, nu doar să gândeşti, ci să şi simţi ce spui.
Nu e infantil articolul, deşi are multe din sinceritatea şi seninătatea sufletului de copil. Infantil presupune o limitare, dar nuanţa copilărească din acest articol îndeamnă la o deschidere spre valorile vârstei copilăriei, dintre care multe nu ar trebui pierdute şi călcate în picioare.
Aş avea o sugestie pentru cei care îl văd infantil… Să nu considere cuvintele nişte cifre…Şi să nu îşi facă viaţa lor alcătuită doar din cifre…Mai exact, să încerce să caute când este şi dacă este, ce este dincolo de cuvinte…
Sper că nu am fost prea ambiguu… Pentru unii, mă refer…
Am auzit si eu de cearta aia.
Da’ n-am bagat de seama si nici nu m-a interesat.
Acelasi suflet care uraste certurile si care prefera bataile,
Andu.
Se da prea multa importanta unui concurs precum bloggeri.ro.
Krossfire, s-o da, nu s-o da, ideea e că am scris un articol şi, indiferent unde era publicat, după reacţia lui Petru nu puteam să nu prezint esen’a, din moment ce nu a fost înţeleasă.
Am refuzat să mai tratez şi eu subiectul bloggeri.ro după toate citite, asta e. Am scris mai mult pentru articolul meu