Jurnal de sport

Ieri, vineri, ultima oră (de la 2 la 3) am avut sportul. După multe ore la care nu am participat, ieri ne-am prezentat toţi la sport că deh, avem bacul la sfârşit de an şcolar.

Îi lasă proful pe băieţi să joace fotbal, iar noi fetele să facem gimnastică. Cum vestiarele erau pline de praf că erau muncitori pe acolo ce văruiau, ne-a pus salteaua într-un colţ de sală. Da, acolo unde jucau băieţii. Am riscat noi să ne luăm câte o minge în cap, dar ce să facem, astea-s condiţiile dom`le.

Facem noi încălzirea, rostogolirea pe saltea, cumpăna, podul cu ajutor, podul de sus, lumănarea, etc. Totuşi, stând noi în şir indian ca să ne vină rândul la saltea (eram vreo 7 fete), proful găsea o plăcere deosebită în a ne da una la fund când ajungeam la rând. Cu un zâmbet de “Hai hai…”.

La lumănare din nou, dacă nu ieşea perfect şi fundul stătea mai în spate, se gândeşte el aşa că noi nu înţelegem limba română. Şi ne pune el mâna să ne facă lumânarea perfectă. Am început cu colegele mele să-i tot facem aluzii, să nu ne mai pipăie fundul.

Noroc că venise un alt prof de sport care, urmărindu-ne o perioadă, ne-a spus la un moment dat:

“- Fetelor, da` de ce vă chinuiţi cu gimnastica? Aveţi multe de făcut aici şi vă penalizează. E cam greu să le faci perfect pe toate. Daţi la capră, ai o săritură de făcut, cu trambulina.”

“- Aaa…da…”

Păcat pentru proful nostru. La capră nu prea mai are cum să verifice dacă fundul e suficient de rotund sau tare/moale.

PS: Dacă tot suntem la discuţii de şcoală, marţi pe 30 e balul. Mi-a adus un prof biletele la bal. I-am spus să nu-mi dea multe că ştiam deja că nu vor toţi colegii să meargă. Vreo 10 îmi ajungeau. Deh, ce 10?! A spus că numărul standard e 20.

“- Păi şi ce fac cu ele dacă nu am cui să le dau? Vi le aduc înapoi.”

“- Nu nu, cum să n-ai cui să le dai? Le bagi pe gât, trebuie să le dai”.

Mda. Apropo de ce spunea Crusher de balul lui.