Cu: Anne Hathaway – Jane Austen / James McAvoy – Tom Lefroy / Joe Anderson – Henry Austen / Julie Walters – Mrs. Austen;
Un gen de film pe care îl ador, cele cu acţiunea petrecută demuuult când societatea şi mentalitatea era altfel. Am mai văzut filme asemănătoare, dar nu am scris despre toate:
Vanity Fair, Pride and Prejudice, Dangerous Beauty, Casanova, Shakespeare in Love.
Povestea lui Jane, o tânără dintr-o familie modestă, ce doreşte să devină scriitoare.
Are visurile oricărei fete, să se căsătorească îndrăgostită. Bineînţeles, părinţii intervin cu ”sfaturile” lor, vor ca fata lor să ajute financiar familia, măritând-o cu un tânăr bogat.
Totuşi, Jane se îndrăgosteşte de un irlandez modest, Thomas Lefroy… Care i se pare înfumurat la început. Acest personaj îl va întruchipa pe Mr. Darcy, din Pride and Prejudice.
Am obiceiul să interpretez pe parcurs cum se va sfârşi filmul. Eram sigură că va fi ”hepi end”… A fost, nu s-a terminat tragic, dar nici cum era de aşteptat. Iubirea celor doi nu a triumfat, ea nu s-a mai căsătorit, a trăit independentă ca scriitoare, el a devenit un avocat celebru şi a avut o fetiţă căreia i-a pus numele ei, Jane…
“demuuult când societatea şi mentalitatea era altfel”
Nu cred ca era chiar asa de diferita mentalitatea. Era imbracata doar in alte forme…Nici acum , nici atunci nu gandeau toti la fel.. Multi considera inapoiata societatea de atunci, dar dupa criteriile mele e mai inapoiata cea de acum…
Tu poate nu te refereai la mentalitate in general , ci la unele aspecte…
Din filmele enumerate de tine nu am vazut decat “Shakespeare in love” si cred ca nici nu l-am vazut de la inceput. E inutil sa precizez daca mi-a placut sau nu…
Am incercat sa inteleg filmul acesta din ce ai povestit tu… E cu happy-end si totusi iubirea celor doi nu a triumfat… M-am gandit mult ce ar putea insemna asta…Daca nu a triumfat..ce insemna asta? Si cum poate fi happy -end fara sa triumfe? In ce sens nu a triumfat? Banuiesc eu putin ca tot a triumfat cumva… Doar nu s-au uitat unul pe celalalt… Ea de ce nu s-a mai casatorit? Pentru ca il iubea pe el? Iar el de ce s-a casatorit daca o ubea pe Jane?Intreb si eu..doar nu o sa-mi povestesti tot filmul… Eu mi-am facut o idee despre final, dar intrebam pentru ca e posibil sa nu fie cea pe care mi-am facut-o eu din putinele tale cuvinte…
In ideea facuta de mine iubirea lor a triumfat, chiar daca nu s-au casatorit… Dar ceea ce e sigur e ca deja eu am inceput sa nu mai vorbesc de filmul propriu-zis…
Ceea ce am inteles eu din ce ai sps tu despre film, m-a dus cu gandul la asta:
“Iubirea n-ar trebui să depindă nici de timp, spaţiu, lume, probleme…” Iubirea nu depinde si nu e conditionata de nimic…Nu stiu cum s-a terminat filmul, decat ceea ce ai spus ca s-a intamplat concret cu ei. Dar nu stiu ce era , pe langa asta in sufletul lor. Pentru mine doar asta conteaza.
“Are visurile oricărei fete, să se căsătorească îndrăgostită.” Totusi,nu s-a mai casatorit, desi era indragostita…Mi se pare cumva normal… Cum e sa iubesti intr-adevar pe cineva cu care din diverse motive nu te poti casatori, dar sa-l iubesti? Daca iubesti pe cineva, iubirea poate disparea o data cu disparitia posibilitatii de a fi impreuna sau de a te casatori cu cel pe care-l ubesti? Atunci, mai e iubire? Nu e altceva, daca dispare in situatia asta?Sau in altele? Iubirea e aceea care nu mai dispare niciodata, neconditionat… Daca poate sa dispara, dispare pentru ca nu a existat.., pentru ca ,fie constient, fie inconstient, era conditionata de ceva ce nu tine neaparat de iubire…
De fapt iubirea asta nu trebuie numita iubire…Ar fi o depreciere sa-i spui asa…Iubirea asta..nu e iubire..dar e mult mai mult decat iubirea si are tot din ce are mai frumos iubirea..
La aceste lucruri ma gandesc cand fac si eu ce faceai tu, adica:”Am obiceiul să interpretez pe parcurs cum se va sfârşi filmul.” Numai ca eu, nu pe parcurs, ci inainte de a-l vedea, in cazul acesta…
Iti recomand “Sense and sensibility”(1995). E o ecranizare dupa o carte a lui Jane Austen.