Closer – 2004
Cu:Natalie Portman – Alice / Jude Law – Dan / Julia Roberts – Anna / Clive Owen – Larry;
Încep cu faza pe care am memorat-o şi care m-a amuzat teribil. O nouă replică de agăţat probabil 
“Te iubesc şi trebuie să fac pipi”
I-a spus Dan Annei când erau într-un restaurant/bar or whatever. Tare, nu?
Revenind, mi s-a părut un pic fără esenţă filmul… Titlul îmi insinua altceva. Mă aşteptam la o relaţie şi la o a treia persoană. La un triunghi amoros sau ceva de genul acesta. Mă aşteptam să fie un conflict interior, răsturnări de situaţii şi aşa mai departe.
Hm… a fost destul de încurcat. Am realizat pe parcurs că acţiunea nu era în ordine cronologică, nu anunţa asta. Mai trecea timpul, 4 luni, 1 an… nici asta nu spuneau. Pur şi simplu se trecea de la o perioadă la alta, în urmă şi în viitor.
S-a pus accentul pe sex (conversaţia de pe net dintre Dan şi Larry care a declanşat întâlnirea Annei cu Larry), limbaj specific, răsturnări de situaţii, ba era Larry, ba Dan, ba iar Larry. (pentru Anna).
Un comportament straniu, cel al Annei. Era căsătorită cu Larry, îl avea pe Dan ca amant, îl iubea cică pe el… Îi era greu să se despartă (cum a făcut într-un final) şi să nu fie aşa situaţia?
Nu mă aşteptam la aşa un final.
Poate n-am înţeles eu exact ce dorea să transmită filmul, dacă ştiţi voi mai bine, poate mă lămuriţi.
Ah, să specific că mi-a plăcut melodia din film de la final: Damien Rice – The blowers daughter.
