Ce-or fi vorbele-n vânt?
E simplu să arunci cu vorbe. Acuzaţii fără fundament, fără argumente, jigniri, injurii. Vorbe în vânt spun unii. Vorbe spuse la nervi, la furie, conduse de impulsii.
Mulţi oameni trec cu vederea toate astea în schimbul unor scuze. Se aşteaptă la scuze sincere bineînţeles. Însă firea omului nu e chiar aşa, e atât de simplu să minţi, să ascunzi, să vorbeşti… să spui ce vrea celălalt să audă (-> manipulare)
Şi totuşi persoanele simt nevoia să se agaţe de scuzele acelea, să le creadă sincere cu orice preţ, să păstreze relaţiile bune.
Dar ştiţi povestea cuielor? Nu mai reţin exact, era cu un tată şi fiul său. Copilul făcuse mai multe greşeli şi pentru fiecare greşeală tatăl lui îl punea să bată în uşă câte un cui. Se strânseseră multe…
După un timp copilul a vrut să se schimbe şi pentru fiecare greşeală îndreptată scotea câte un cui.
A venit ziua în care le-a scos pe toate. Bucuros, l-a adus pe tatăl lui să vadă uşa fără cuie.
Atunci acesta din urmă i-a spus: “Vezi, aşa e, ai scos toate cuiele. Dar observi cum a rămas uşa? Găurile au rămas…”
Aşa rămânem şi noi înăuntru după fiecare rană.
“Însă firea omului nu e chiar aşa, e atât de simplu să minţi, să ascunzi, să vorbeşti… să spui ce vrea celălalt să audă (-> manipulare)
Şi totuşi persoanele simt nevoia să se agaţe de scuzele acelea, să le creadă sincere cu orice preţ, să păstreze relaţiile bune.”
E simplu să minţi, să spui ce vrea cineva să audă , fie că e vorba de scuze sau de altceva…Totuşi, sunt oameni care nu sunt mulţumiţi să le audă acele vorbe , chiar dacă le doresc, dacă nu le simt că sunt sincere. Nişte vorbe-n vânt( şi scuzele acestea de care era vorba mai sus tot vorbe-n vânt sunt)nu pot păstra relaţiile bune. Doar aparenţa lor o păstrează…
Dacă te agăţi de asemenea scuze, rămâi nu numai cu rănile “cuielor”…te şi minţi şi minciuna răneşte şi ea, chiar de o spui tu însuţi…
Şi or fi chiar bune relaţiile întemeiate pe asemenea scuze?
Depinde…
Spre exemplu’, persoanele indiferente, sunt mai putin “atinse” decat cele… sensibile.
Aici intervine firea omului
Şi dacă sunt mai puţin atinse cu ce schimbă asta lucrurile?
Mai indiferente la ce? La jigniri?La vorbe? Sau la cât de sincere sunt scuzele? Sau şi la una şi la alta?
Dacă sunt de piatră şi nu simt jignirea, vorbele şi toată încărcătura lor, asta nu înseamnă că esenţa acelor vorbe nici nu există. Şi atunci sunt false bunele relaţii…
Care ar fi opusul “vorbelor în vânt”? Cum ar trebui să se numească?