Mâine, plănuiam cu colegii mei, să mergem la Ipoteşti, într-o plimbare şi poate şi un grătar.
Zis şi făcut: ne-am organizat astăzi, am văzut câţi merg, am calculat drumul, mâncarea, ce ne mai trebuie şi am plecat după ore cu zâmbetul pe buze, în speranţa că mâine vom pleca după ora 11 la grătar.
Ei, ce să vezi acum? Plouă. De ce?!?! 
Totuşi poate avem noroc mâine, la ce căldură este ziua… speranţa moare ultima.
Am mai fost o singură dată cu clasa la Ipoteşti, anul trecut, împreună cu profesoara de română de atunci.
Dar nu la grătar, am mers la muzeu, casa memorială a lui Mihai Eminescu (foto1), la lac 
(cunoscătorii ştiu distanţa de la muzeu la lac, am parcurs-o pe jos noi) şi prin pădure (vroiam să ajungem la Observator, dar n-am reuşit)(foto 2).
A fost foarte frumos, deşi vremea nu ţinuse nici atunci cu noi. Parcă e o tradiţie… Cântam prin pădure tot felul de cântecele puerile, ce ne venea în minte: “Mi-a zis mami să mă duc, pân` la baie repejor, pentru că mi-a luat Dalin…” 
Şi dacă nu vom merge mâine, voi rămâne momentan cu amintirea grătarelor de anul trecut, de la Pacea:
daca nu mergem maine mergem oimaine si tot mergem…
O zi minunată şi plimbare plăcută….
Acum să ne povesteşti cum a fost…
Imediat. Să primesc şi pozele şi spun tot, mărturisesc tot ce am făcut