În ultimele 2 – 3 săptămâni am auzit muuulte cazuri de suicid pe la televizor sau în presă. Ba fetele de la Cluj, gemene, găsite cică în parcul Central (unii spun că la Cetăţuie de fapt), ba cazul unei fete ce s-a sinucis că nu o lăsau părinţii la şcoală, ba unii tineri cu probleme în dragoste care au impresia că viaţa se sfârşeşte la 18 ani daca prima lor iubire nu simte la fel.
Nu-mi stă în fire să vorbesc aşa, dar ce dracu se întâmplă cu tinerii noştri? Generaţia asta de adolescenţi, viitorul ţării (bla bla…), suntem chiar aşa slabi?
Cazul lui Bogdan cu profesoara îl puteţi vedea aproape seară de seară analizat şi răsanalizat la OTV şi nu numai. Ieri dădea pe Acasă cum veneau fetele la mormânt la el cu lumânări/flori şi ce idol a devenit acesta. Şi băbuţele stăteau prin zonă şi o făceau cretină şi criminală pe profesoară.
Într-un alt caz de la Vaslui, tot cu un tânăr, cineva a pus un comentariu cum că sunt prea discutate cazurile astea şi unele fac din sinucigaş un adevărat erou. Astfel acesta devine un exemplu. Un exemplu de ce?!
Cazurile astea au devenit atât de comentate ca şi cum ar fi 5 săptămâni de ştiri … cele de la ora 17.
Nu-mi stă în fire să vorbesc aşa, dar ce dracu se întâmplă cu tinerii noştri?
Dimpotrivă, dacă n-ai vedea pe nimeni recurgând la sinucidere, ai putea să te întrebi “ce se întâmplă cu tinerii noştri”.
Faptul că se mai sinucid unii tineri arată că “generaţia X” nu s-a aplatizat de tot.
“dacă n-ai vedea pe nimeni”
Una e să văd un caz din când în când, aşa erau şi în anii trecuţi şi nu doar tineri. Erau şi oameni în toată firea, de 40 de ani. Dar nu 5-6 cazuri în 3 săptămâni şi toate cu tineri ce aveau vârste cuprinse între 17-25 de ani.