Oare aşa păţesc doar eu? Încerc să evit o neînţelegere sau poate o suferinţă şi provoc altă? Oare care era mai mare? Să se înţeleagă greşit o indiferenţă, iritare sau uitarea…? Oricare ar fi şi oricare ar fi fost intenţia mea, tot rău e.
E bine când am şi “amici virtuali” care ştiu să vorbească de mine până şi în absenţa mea. Cică mă cunosc atât de bine încât îşi permit.
Cine te cunoaşte mai bine decât tine? Şi dacă a vorbit în prezenţa ta şi nu ai auzit? Sau o fi fost doar un ecou…
Care e mai mare? S-ar putea să fie alta decât cele enumerate…
Cu siguranţă mai sunt şi alţii care păţesc aşa…De ce-ar ieşi vreodată bine? “Oricum, tot rău e…” Numai că e, totuşi, şi bine..
“Cică mă cunosc atât de bine încât îşi permit.”
Asta o fi de bine sau de rău? Depinde de consistenţa cuvintelor din cuprinsul frazei…
“Încerc să evit poate o suferinţă şi provoc alta?”
De ce să fie evitate suferinţele? Tocmai că nu trebuie să încerci să le eviţi, ci , dacă ele vin natural, să le provoci de oridecâte ori ai prilejul…
Evitând să provoci o suferinţă, provoci una şi mai mare. Prin ce? Prin acel “evit”…
“Tocmai că nu trebuie să încerci să le eviţi, ci , dacă ele vin natural, să le provoci de oridecâte ori ai prilejul…”
Asta doar în acest context… Nu înseamnă că şi în general trebuie să provoci suferinţe de câte ori ai ocazia…