Trebuie să știți că ador somnul. Îmi place să dorm, să mă trezesc când simt eu că nu mai am nevoie de el, nu trezită de o alarmă sau forțată cumva.
Dar somnul cel mai minunat e lângă El. Nu știu cum să vă explic… De obicei adorm pe la 2-3 noaptea, chit că mă trezesc la 7 dimineața apoi sau pot dormi până la 12 amiaza. Nu am somn mai devreme. La El, am reușit să adorm mai devreme, fără să fi cărat mobilă sau umblat pe jos jumătate de oraș, să simt că mă odihnesc și să mă trezesc UȘOR, la 8 dimineața. Doar pentru că era lângă mine și era totul calm și liniștit.
Nici în weekendurile de acasă, când nu am nici o treabă a doua zi, nu dorm așa. Și nu e prima oară când pățesc asta cu el. 8->
Deci vreau să dooooorm!
Așa că mă apuc să fac pași mici către el… În 2 săptămâni sper să ajung.
Bună dimineața! O melodie descoperită aseară în winamp și pusă pe repeat
Cum faceți voi când aveți de ales dintre două lucruri? Acțiuni, mă rog. Cum decideți ce să faceți? Dați cu banul?
Când a fost ultima oară când ați avut de ales dacă să faceți un lucru sau altul?
Pățiți și voi să fiți deciși la un moment dat pentru o opțiune, iar peste 5 ore să nu mai credeți că e decizia cea bună? Și apoi eventual iar să vă răzgândiți, până în ultima clipă?
Vă hotărâți mai bine pe ultima sută de metri? Sunt mai sincere semnalele din noi atunci, grăbite și presate de timp?
Vă spuneam c-o să mai scriu ceva, cu tentă muzicală. Dar și personală.
O leapșă muzicală, prinsă-n zbor de la El și de Andrei.
Cum te-ai simțit azi?
Voltaj – Acolo.
Într-adevăr. Acuș o să fiu acolo
Vei ajunge departe în viață?
The chalets – Night rocker
I’m taking you home in my car
Stop on the way back break in a bank or a bar
And now we’re shooting our way out
Fighting our way through the door
The windows’ exploding
The roof’s caving in but we flee from the scene
Cam perversă melodia pentru întrebarea asta, dar na, asta a ieșit.
Te vei căsători vreodată?
John Mayer – Not myself
Normal! Io-te ce zice nenea ăsta: And I, in time, will come around, come around
I always do for you
Că așa sunt eu, mă prinde astenia, mă apucă gândurile ciudate, am chef să fac schimbări și să iau decizii.
Am schimbat tema la blog. Una mai… însorită, mai de primăvară, cu norișori frumoși și cer senin.
Cam atât momentan, mai trebuie lucrat puțin la ea, o să revin mai târziu cu o leapșă ”muzicală”.
Cum v-a prins primăvara? S-a simțit? La mine s-a simțit cu un buchețel de ghiocei care-i viu și acum pe masă și cu ”îmbrățișarea” lui Binky, care e incredibil, mă surprinde întruna. Să mai aud eu că pisicile nu simt când nu ești bine!
Nu-mi rămâne decât să vă urez o primăvară frumoasă, vie, în care să ieșiți din amorțeala iernii și să… simțiți din nou. Doar ce e frumos și sincer!