Mi se pare că ştiu mai bine decât oricine cât de bine poţi cunoaşte pe cineva fără chip. Nu e nevoie de ochi ca să vezi, de urechi să auzi, de gură şi cuvinte ca să vorbeşti. De multe ori, ochii te pot orbi, urechile te pot asurzi, vorbele te pot amuţi.
Mă gândesc că dacă am fi fost ca îngerii şi nu am fi avut ochi pentru a vedea, urechi pentru a auzi şi gură pentru a vorbi poate că am fi văzut mai multe…Şi gândurile acestea nu sunt o cauză, ci o concluzie pe care am tras-o…
Nu mă aştept să înţeleagă toată lumea ce spun. Aşa cum nu poate înţelege toată lumea ce poate lega doi fraţi gemeni, cu atât mai mult că şi aspectul acesta e foarte diferit de la caz la caz…
Alina.
Postat în Ei sunt... | No Comments »
Mi-ar plăcea să pasez mai departe articolul ăsta. Titlul de fapt… Să scrie fiecare ce îi trece prin minte când aude ”Fără chip…”
N-am să scriu multe acum că, deşi am destule idei în minte, mi-e cam somn şi-am amorţit în scaun de 2 ore şi ceva (în van…)
În schimb, am realizat că… deşi sunt o fire curioasă şi deschisă în aşa fel încât să aştept acelaşi lucru de la ceilalţi, au fost cazuri în care aşteptările mele nu implicau nici chipul, nici întâmplări reale din viaţa de zi cu zi. Nu ştiu de ce am pus la plural… Dar ştiu că nici acum nu mă interesează sau nu-mi stârneşte curiozitatea chipul. Ba nici n-aş vrea să-l văd…
Dar tu? Tu poţi sta ”fără chip”? Sau poţi lăsa pe cineva să se apropie de tine dacă nu are chip? Sau ceva palpabil?
Postat în Ei sunt... | 15 Comments »
Aşa cum spuneam, unele cuvinte parcă sunt prea sacre pentru a fi scrise sau pronunţate. Totuşi, voi profana puţin acest odor, dându-i un nume mereu banal şi incomplet…
Aş porni de la un fragment pe care parcă aş vrea să-l înrămez.
Acesta:” Iubirea poate avea termen de garanţie? Dacă are, atunci… mai e iubire? Dacă cineva nu e sigur dacă iubeşte sau nu… mai e iubire? Iubirea n-ar trebui să depindă nici de timp, spaţiu, lume, probleme… Ar trebui să existe şi când te cerţi cu celălalt. Cearta e trecătoare… Iubirea nu. Dacă în timpul vieţii omul are 15 relaţii, nu poţi spune că au fost 15 iubiri. A fost o iubire şi restul… altceva… apreciere, afecţiune, nu ştiu… altceva…”
Propun unele subiecte de meditaţie… Iubirea cât durează? O viaţă? Sau mai puţin? Sau mai mult? Continuă dacă persoana iubită păţeşte ceva sau moare? Dacă da, atunci cum? Doar ca amintire? Sau la fel de vie?
Poate că pare sumbru felul în care am pus întrebările… Dar e şi acesta un test pentru a verifica termenul de valabilitate al iubirii. Un test care oricum rămâne inaccesibil, pentru cei ce trăiesc în timp. Ar mai fi şi altele, de fapt potenţiale situaţii, dar nu le mai amintesc, pentru că pot părea la fel de sumbre… Mă refer la unele condiţionări ale iubirii, ascunse, aşa cum sunt, în unele contracte, clauze ascunse prin formulări sau scrise cu litere abia vizibile, dar pe care acele potenţiale situaţii le scot la iveală… Însă iubirea nu e condiţionată de timp, spaţiu, lume, probleme…
Întrebările mele au răspunsul inclus.
Agapis.
Postat în Note de primăvară | No Comments »
- o sticlă de Pepsi Twist. De ce m-oi fi lăsat convinsă de Blondă cum că Fanta e mai bună?
- o magie care să facă să nu mai am dureri de cap dacă dorm după amiaza (sau spre seara). Dacă dorm mai puţin de 2 ore, durerea de cap e prezentă în mod sigur. Dacă dorm mai mult de 2 ore, am şanse să nu fie atât de insuportabilă şi să treacă cu o plimbare prin curte, la aer. (şi uite cum voi ajunge să mă duc să-mi cumpăr pepsili
)
- să mă trezesc dimineaţa şi să zâmbesc cuiva, nu soarelui care-mi intră abuziv în cameră.
- să-mi vină imaginaţia înapoi că mare nevoie am de ea. Ar mai fi o variantă, după ceva lege ale lui Murphy: ”Nu contează că nu ştii, contează să ai numărul de telefon al celui care ştie.” Aş putea abuza şi mă folosi de ideile altora, dar în unele cazuri e de preferat să aduci tu un aer inovator ideii, mai ales dacă are o valoare mai specială. Altfel, ce rost? So… focus Doyleida, focus!
- să-mi pot aplica măcar o dată gândul nebun de-a nu-mi păsa de una alta şi de a-mi ”lua lumea în cap” (mai corect a fi ”a-mi lua rucsacul în spate”).
- să rămân cât mai mult timp ”în nori”, cum mi-a spus azi blonda. ”Cause she`s sooooooo hiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiigh” (nu exact sensul din melodie, dar nu degeaba îi pun link…)
- să treacă perioada asta atât de stresantă care mă face să mişc necontrolabil piciorul în timpul orelor de fizică. Mai mult decât stresantă, e prea… plină, prea deschisă bătăilor de cap ale altora (părinţi, whatever), ce mai, e enervantă. În august sigur apele vor fi liniştite de ceva timp
- să fie vreme frumoasă de luna mai, nu ploaie, nori gri/albaştri închis, aer umed care-mi strică zulufii, noroi care ne murdăreşte adidaşii etc. şi nu ne lasă să facem grătare la Ipoteşti.
- pixuri, multe pixuri
- să ştiu înainte de a acţiona dacă ar avea efect să dau imprimanta de perete ca să tragă normal foaia, nu doar un colţ şi apoi să se blocheze.
Acu spuneţi: ”Pfaaai, ce pretenţioasă eşti, ai voinţă, cam multe vrei” 
Postat în Note de primăvară | 9 Comments »
Loading ...
