Who we are is not who we came from.
Mă rog, vorba de mai sus se referea mai mult la gene și părinți, dar mi s-a părut că merge de minune și la subiectul meu 
La aproape jumătate de an de când m-am mutat în Cluj (wow! ce a trecut timpul!) pot spune fără nici un pic de indoială că a fost cea mai bună decizie din ultimii ani, în ceea ce privește viața mea și făgașul ei.
Great roomie (nu că în Iași nu aș fi avut, Ela și Angelina mea scumpă), o prietenă adorabilă – Lore, moldoveancă focoasă ca mine, deci inevitabil suntem pe aceeași lungime de undă, un nepoțel preferat și favorit și mumos, o surioară și un cumnățel ce mă rasfață și cu care mă pot sfătui și un anumit domn ce mă face să zâmbesc și să-mi bată inima tari tari, zilnic
E caldă lumea aici. Calmi. Parcă în slow motion uneori. Mi-s dragi, mâna de oameni pe care am apucat să-i cunosc și cu care mă mai văd din când în când. Deși o parte din ei sunt tot moldoveni, nu ardeleni 
Nu trebuie să știi jumătate de oraș ca să te simți binevenită într-un loc. Sau ca acasă Trebuie doar să-ți placă orașul și să știi 2-3 persoane cu care să schimbi o vorbă.
